LIBERTATEA

Noi,…….  nu mai avem calusul. 

Postat de Paul Andreescu

PSDERIADA

 

Dupa ce cu mult timp inainte toate posturile de televiziune au comentat si paracomentat iminenta si necesitatea megamitingului PSD-ALDE, cu tematica schimabata de la o zi la alta, am avut si eu curiozitatea sa vad cate ceva din desfasurarea lui.

    Am fost interesat de numarul aproximativ de participanti; de calitatea lor, dedusa dupa fete, dupa tinuta, dupa raspunsurile date unor reporteri si dupa dexteritatea spargatorilor de seminte. Cuvantarile nu le-am ascultat. Doar accidental vedeam cine vorbea. Cel mai mult am ascultat cuvantarea infractorului Dragnea.

    Concluziile, pentru orice om cu putin discernamant, sunt usor de sintetizat si trebuie sa incep cu faptul ca mitingul PSD-ALDE nu a avut nimic comun cu un miting. S-a vrut o demonstratie de forta a unei cualitii formata din partide devenite partide stat, care au luat tara in stapanire, cu toate bunurile ei. Mai intai au ocupat cu zile inainte Piata Victoriei, unde au interzis accesul cetateanului, au ingradit cu garduri, au construit tribune, toate cu personal salariat din institutii sau societati de stat si cu materialele acestora; au confiscat parcarile din zona si din imprejurimi; au oprit circulatia pe anumite artere, asa cum niciodata pana acum nu a mai fost oprita si in final, au confiscat si cladirea Guvernului, pe care au etalat un steag imens. Tot ce s-a intamplat inainte si in timpul mitingului, a avut in totalitate amprenta unui abuz general. Ca sa impresioneze, au pornit din toate colturile tarii cu coloane de autocare, de autoturisme si chiar cu trenuri inchiriate de la CFR, societate pe care o stapanesc si o conduc, ca pe orice bun al lor. Dar nu au reusit sa adune milionul; nici cinci sute de mii si nici doua sute, ci vreo suta si ceva, care, majoritari in camasi sau tricouri albe, cum poruncise “sefu”, au inceput sa afluiasca in piata cu ore inainte, astfel ca pana sa apara liderii si sa  inceapa spectacolul, au trebuit sa vina ambulantele. In fine, la orele 20 a aparut un alai de lichele cu licenta, in frunte cu nevinovatul pentru declaratii mincinoase, Tariceanu, dulaul credincios al PSD si luptatorul neinfricat pentru drepturile infractorilor si impotriva slujitorilor Justitiei, aceia care mai indraznesc sa se atinga de infractorii PSD_ALDE si de prietenii sau de protejatii lor. Alai mare, baie de multime. In mijlocul alaiului de ministri, de parlamentari si de latratori si latratoare, amanta “sefului suprem”. Nu are functie in partid, nu este ministru, nu este parlamentar: “e amanta sefului suprem”. Si lichelele-slugi cinstesc amanta ca sa-si bucure jupanul. Trebuie sa recunosc, pentru prima data, ca nici la comunisti nu era posibil asa ceva.

    “El maximo” nu a facut parte din alaiul de lichele. A intarziat. Stiam ca va aparea mai tarziu, singur, sa nu imparta urarile si aclamatiile cu ceilalti. Si a aparut. Multimea i-a facut loc in urale si cu maini intinse spre el, ca spre  sfante moaste. Am vazut indivizi care se zbateau disperati sa ajunga si ei in raza lui vizuala, sa fie vazuti ca sunt acolo si daca aveau norocul sa li se si intinda o mana, dobandeau fericirea suprema. De parca ii atingea mana lui Dumnezeu!

     Discursurile, deschise de Tariceanu si incheiate de Dragnea, au etalat tot ceea ce poate sa fie mai rau, mai mocirlos  si mai greu de auzit pentru urechile unor cetateni constienti ca fac parte din UE si care si-au facut iluzii ca ne indreptam spre civilizatie sis pre stat de drept. De fapt, odata cu tara, ei au luat in stapanire si simbolurile tarii, precum tricolorul si imnul si notiunile de democratie, de protest, de libertate, de justitie, de respect fata de lege, carora le-au dat sensul si semnificatia pe care au vruto ei. Asa cum in stapanire si in deplina slujire au luat o serie de institutii ale tarii, ca pe niste trofee, cel mai important trofeu fiind CCR, institutie care, cu statutul ei de putere suprema, pentru ca deciziile ei sunt”general aplicabile” si de necontestat, face si ceea ce, pana acum, nici ei nu au putut sau nu au indraznit sa faca. Am auzit toate vocile si discursurile propagandei comuniste din anii 50, cu deosebirea ca cei din anii 50 se luptau cu imperialistii in exterior si in interior cu dusmanii poporului, pe cand propagandistii PSD-ALDE se lupta cu “Statul Paralel”, care de data aceasta a inceput sa fie mai concret.

     Discursul lui Dragnea a cuprins toate temele reclamate de corul de antecuvantatori, dar a fost mai altfel, mai apasat si mai la obiect. De data aceasta am aflat si noi ce este si din cine format “Statul Paralel” . Comandantul “Statului Paralel” este Presedintele Klaus Iohannes, secondat de dna. Kovesi, slujit de SRI, de magistratii neincolonati. Din “Statul Paralel” face parte si presa nelaudativa,  societati private rauvoitoare si orice cetatean care se impotriveste sau critica PSD si structurile lui. Si intr-un delir paranoic, in fata unei piete care se golea de oameni si se umplea de gunoaie, dar pe care si-o imagina cu sute de mii de demonstranti, a trecut la amenintari cu represalii pentru toti si toate categoriile enumerate, amenintarea suprema fin aceea ca daca nu s-a inteles, data viitoare va adduce in Bucuresti un million de oameni, care nu vor mai pleca. Mai mult decat o mineriada. Delirul infractorului Dragnea nu a fost o stare de moment, de euforie sau de ratacire,  pentru ca in ziua urmatoare, pe postul de casa, Antena 3, a mai facut si precizarea ca “Statul Paralel” a fost finantat de NATO si de UE si a amenintat direct, cu repercursiuni grave, procurorii care ar indrazni sa instrumenteze dosarul “Israel”.

     Monstrii lumii au fost, in general, paranoici fara o educatie deosebita, unii inseland poporul si mituind o parte din el, material sau cu iluzii si au ajuns in fruntea lor alesi. Infractorul Dragnea ori este unul dintre ei, ori este atat de speriat, incat nu se mai poate controla. Dar indiferent care este varianta adevarata, rezultatul pentru viitor ar fi acelasi. El, cu slugile si cu consilierii lui vrea communism, dar nu comunismul classic, de dictatura a clasei muncitoare. Ei s-au imbogatit peste masura, iar comunismul clasic nu le-ar garanta pastrarea averilor. Ei vor un altfel de stat: o corcitura de Putinism, Erdoganism, ceva din communismul  Chinez si legi pentru protectia metodelor mafiote.

     Eu trag un semnal de alarma, pentru ca declaratiile si actiunile lui sunt de o gravitate deosebita. Ele pun in pericol viitorul democratic al tarii.  

 .  AFDPR ar fi trebuit sa ia atitudine in fata unor acte si declaratii de o asemenea gravitate, dar nefericita asociere la guvernare, a facut din AFDPR o asociatie muta si cu alte rosturi decat cele pentru care a fost infiintata.    

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

 

 

PROCESIUNE 2018

Procesiunea “Calea marturisitorilor romani”, in organizarea Arhiepiscopiei Tomisului, Departamentul Cultural Educational, Manastirii Galesu si Asociatiei Fostilor Detinuti Politic din Romania, Filiala Constanta, a avut loc si anul acesta si va deveni o permanenta. Procesiunea a inceput cu o slujba religioasa la Monumentul Memorial Poarta Alba, ridicat de Asociatia Fostilor Detinuti Politic din Romania, Filiala Constanta. Slujba a fost tinuta de un sobor de preoti si de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, dupa care, pe jos, s-a parcurs distanta de 5 km, pana la Manastirea Galesu, unde a avut loc o slujba in biserica din incinta. 
Aspecte de la procesiune:

PUNETI UN LEU PENTRU MUZEU!

IN ORICE ZI, LA ORICE BANCA BCR DIN TARA, PENTRU CONSTRUIREA MUZEULUI “CANALUL DUNARE – MAREA NEAGRA”, CA O DATORIE A NOASTRA FATA DE CEI EXTERMINATI PENTRU CA AU IUBIT TARA, AU APARAT CREDINTA SI AU SALVAT DEMNITATEA ACESTUI NEAM, PUTETI DEPUNE CATIVA LEI, PENTRU: AFDPR FILIALA CONSTANTA, CONT  IBAN:RO93RNCB0114032044100001 DESCHIS LA BCR SUCURSALA CONSTANTA, CU MENTIUNEA  “PENTRU MUZEU” .

MONUMENTUL MEMORIAL, CONSTRUIT DE NOI IN ANUL 1999 – 2000, IMPREUNA CU MUZEUL, VOR FORMA UN ANSAMBLU INCHINAT EROILOR NEAMULUI SI VA PURTA DENUMIREA “MEMORIALUL  CANAL DUNARE – MAREA NEAGRA”, UN SEMN LASAT DE NOI URMASILOR, CA EI SA IA AMINTE, SA PRETUIASCA LIBERTATEA SI SA TRAIASCA DEMNI.

INALTARE 2018

ASTAZI ESTE ZIUA EROILOR SI CA IN FIECARE AN, LA MONUMENTUL MEMORIAL POARTA ALBA, RIDICAT IN MEMORIA LUPTATORILOR ANTICOMUNISTI, EROI AI TARII EXTERMINATI DE COMUNISTI LA LUCRARILE CANALULUI DUNARE – MAREA NEAGRA, IN ANII 1950 – 1953, S-A TINUT O SLUJBA DE CINSTIRE SI DE POMENIRE. .AM FOST MAI PUTINI DECAT IN ALTI ANI, PENTRU CA NOI NE IMPUTINAM, IAR SOCIETATEA ROMANEASCA ESTE DIN CE IN CE MAI PUTIN PREOCUPATA SA-SI CINSTEASCA VALORILE. POATE COPIII CARE AU PARTICIPAT SI PARTICIPA IN FIECARE AN LA CEREMONIE, SA FIE CEI CARE II VOR CINSTI ASA CUM MERITA.

COMPLICITATEA

 Toti cei care au jefuit si jefuiesc tara au avut si au complici. Nu au fost niciodata singuri.  Si-au facut complici mai intai din randul celor care ii slujesc, dupa care au extins complicitatea in randul celor  din anturaj, in randul cunostintelor, al rudelor, al familiei, al grupurilor din care fac parte sau pe care le conduc, pana ce au ajuns la obiectivul care ii interesa si la cei care aveau in administrare obiectivul pe care il urmareau. Si i-au facut si pe acestia complici la jaf. Cand din varii motive a mai cazut cate unul in plasa justitiei nealiniate, pana sa ajunga dupa gratii si-au pus in functie tunurile si in coruri antijustitie, si-au sustinut nevinovatia si s-au declarat victime politice ale unei persoane, institutii sau a unui sistem inventat de ei, chiar daca sistemul sunt chiar ei, dar fara sa inceteze vreun pic activitatea infractionala sau sa inceteze sa atraga in urzeala lor noi complici. Daca totusi au trecut de furcile unor judecatori pe care  nu au reusit sa ii faca complici, exceptii ale breslei si au ajuns dupa gratii, nu au incetat niciun moment sa traiasca in afara legilor si sa perverteasca altii si altii la viata lor infractionala. Regimul lor de detentie a fost si este complet diferit de al borfasilor de rand. Sunt cazati in celule separate sau dupa preferinte si cunostinte, dar numai daca acele cunostinte prezinta incredere pentru viata lor infractionala. De la comandantii de inchisori si pana la ultimul gardian, le devin complici sau servanti ai vietii lor infractionale. Traiesc la cravata si cu gulere albe. Doar libertatea si confortul de acasa le lipseste. Viata infractionala insa continua. Ei prospecteaza, se folosesc si folosesc orice bresa ca sa traiasca altfel decat marea masa a detinutilor. Totul se petrece cu complicitatea celor care au rolul sa ii redea vindecati societatii. Mananca dupa preferinte si dupa ce le cere stomacul, fara restrictii. Si dintr-odata, idiferent de pregatire, indiferent daca au pus mana pe vreo carte pana in inchisoare, toti infractorii cu guler scriu lucrari pe care, alti complici, constituiti in comisii bine remunerate din banii nostri, le declara stiintifice, desi componentii comisiilor nu au nimic comun cu stiinta. Dar complicitatea nu se rezuma numai la comisii. Complice este toata conducerea inchisorii, care accepta si faciliteaza infractionalitatea in interior si in exterior, pentru ca lucrarile sunt scrise de altii, dupa care intra in joc cei care le recomanda si cei care le certifica caracterul stiintiific. Tot complicitate este si nota de buna purtare pe care o da conducerea inchisorii, ca in final, infractorul, inarmat prin complicitate extinsa cu tot ce se putea obtine: autor de lucrari stiintifice, beneficiar de zile muncite si de certificat de detinut model, beneficiaza de complicitatea justitiei, pentru ca un alt judecator sau complet de judecata, hotaraste punerea in libertate conditionata. Complicitatea cu infractori a unor judecatori, a unor politisti, a unor procurori, a unor institutii sau reprezentanti ai unor institutii, se manifesta si altfel. Observam ca de o vreme, infractori condamnati in prima instanta sau inaintea pronuntarii unor sentinte, nu au nicio restrictie sa paraseasca tara. Si prevazatori, infractori stiuti si nestiuti, si-au creat conturi in diferite colturi ale lumii, unde au depus ceea ce au furat si din care sa traiasca fara griji mai multe vieti. Mazare, Ghita, Bica, Udrea, Popovici, sunt exemple tipice de complicitate. Mai nou, Justitia a devenit si ea o institutie de albit gulere albe. Dupa ce i-au purtat pe salile tribunalelor ani de zile, din amanare in amanare, fara vreun verdict, acceptand toate chichitele avocatilor sau ale inculpatilor, dintr-odata, au inceput sa decida pedepse care sa le garanteze punerea in libertate, gen Hrebenciuc si altii, sau sa constate ca de fapt, sunt nevinovati si sa ii achite.

      In inchisori, vip-urile care au avut ghinion, dau interviuri unor anumite televiziuni, tin lectii de conduita civica, de cinste si de corectitudine si nu uita sa declare cu orice ocazie si sa sustina ca sunt victime politice, nu infractori. Am inceput sa traim in tara in care doar infractorii sunt credibili si detin adevarul. Infractorii unvadeaza zi de zi, seara de seara sticlele unor televiziuni si ne dau lectii de cinste, de corectitudine, de patriotism, judeca si impart dreptatea, condamna sau absolva de vinovatie.   Cand ies pe poarta inchisorii, sunt asteptati de reporteri fara numar, carora eliberatii le dau interviuri in care isi reclama nevinovatia si arata amenintator cu degetul spre o persoana, institutie, etc.

     Si nu putem sa nu precizam ca au de partea lor televiziuni, institutii intregi, in frunte cu Ministrul Justitiei, unde un lacheu, rebut moral si impostor profesional, impopotonat cu titluti obtinute tot asa cum a obtinut si functia pe care o detine si din care s-a remarcat ca un luptator pentru drepturile jefuitorilor de tara, ale hotilor, borfasilor, violatorilor, criminalilor, etc. Propunerea compensarii banesti pentru lipsa de conditii in inchisori este certificatul de “Ministru al infractorilor”. Sa fi uitat acest impostor ca in octombrie 2010 era judecator CCR si ca atunci a votat cu mainile amandoua neconstitutionalitatea art. 5, al. a, din Legea 221/2009, privind acordarea de daune morale pentru fostii detinuti politic anticomunisti? A considerat, probabil, ca detinuti politic s-au bucurat de conditii de detentie in regimul communist sau nu a putut sa se desprinda de obarsia din care se trage.

    Ei, lachei si infractori, trebuie sa plateasca pentru degradarea principiilor democratiei, pentru uzurparea statului de drept si pentru naruirea sperantelor pentru viitor; pentru practicarea minciunii, a inselatoriei si pentru sfidarea poporului, pentru confiscarea tarii si pentru profanarea memoriei celor care s-au jertfit pentru libertate, dreptate si adevar. Altfel, ramanem un popor obisnuit ca orice nelegiuire savarsita in tara sa ramana nepedepsita, asa cum nepedepsiti au ramas criminalii comunisti. Ramanem un popor care accepta capturarea tarii de catre grupuri infractionale, dispus sa se intoarca la viata cu calus in gura si cu ochelari opaci.   

Postat de  Paul Andreescu.

MUZEUL TREBUIE CONSTRUIT

DACA AUTORITATILOR, CENTRALE SI LOCALE, NU LE PASA; DACA CELOR AJUNSI, NU LE PASA, POATE CA MAI SUNT, TOTUSI, IN TARA ASTA SI OAMENI CARORA LE PASA. AM CONSTRUIT MONUMENTUL SI AUTORITATILE LOCALE S-AU DEZIS DE EL, DAR MONUMENTUL NU L-AM RIDICAT PENTRU MORTII NOSTRI, CI PENTRU EROII ACESTEI TARI, MARTIRIZATI PENTRU CA AU AVUT CURAJUL SA SE OPUNA RAULUI; PENTRU CA SI-AU IUBIT TARA; I-AU APARAT CREDINTA SI DEMNITATEA. MUZEUL NU ESTE PENTRU NOI, CI PENTRU EI, DAR SI PENTRU VIITOR. CATI SUNT CEI CARE NU STIU SAU NU AU AVUT PE CINEVA LEGAT DE PERIOADA 1949 – 1953, CAND DOBROGEA A FOST, DE LA DUNARE LA MARE, UN SANTIER AL MORTII? PENTRU EI, PUTEM SA RENUNTAM LA CATIVA LEI SI SA II DONAM PENTRU CONSTRUIREA MUZEULUI, PENTRU CA IMPREUNA CU MONUMENTUL, SA LASAM COPIILOR DATE SI MARTURII ALE UNUI TRECUT PE CARE SA IL CUNOASCA SI SA SE POATA OPUNE STRIGOILOR CARE II ASTEAPTA INTOARCEREA. ASTAZI VOI PLASA DIN NOU MACHETA “MONUMENT-MUZEU”, DAR SI O FISA FISCALA 230, COMPLETATA CU DATELE FILIALEI NOASTRE, UNDE SA SE DONEZE 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT.

POSTAT DE PAUL ANDREESCU

CHIAR NU NE PASA!!!???

   Pe data de 2 martie 2018 am scris un comentariu despre proiectul nostru de construire  a unui muzeu in aer liber, care sa cuprinda nume, date si aspecte despre ororile ce au avut loc  in anii 1950 – 1953, la lucrarile Canalului Dunare – Marea Neagra, la care s-a lucrat cu detinuti politic si unde au fost exterminati cateva mii.  Nu exista o evidenta clara a numarului celor exterminati si nici a locurilor unde acestia au fost ingropati. Muzeul urma sa fie ridicat langa Monumentul Memorial Poarta Alba si impreuna sa formeze un complex intitulat “MEMORIALUL CANAL DUNARE – MAREA NEAGRA”. Pentru realizarea monumentului ne-am bazat pe sponsorizari, considerand ca poporul acesta are dataoria sa   cinsteasca pe cei vrednici si curajosi, exterminati pentru ca si-au iubit tara si neamul si si-au aparat credonta ; sa scoata la lumina adevarul despre ororile savarsite de unii impotriva altora; sa ridice monumente si locuri de ruga si de cinstire in memoria celor bravi si demni; sa lase  urmasilor marturii ale celor petrecute in tara, din care sa se invete si sa se ia aminte.    Pentru asta am trimis cate o propunere de Contract de sponsorizare catre 300 de firme din cele ce figureaza in top 500 ca realizare de beneficii la nivel national in anul 2016 si catre primele 60 de firme din top realizari beneficii la nivelul Judetului Constanta. Am sperat ca daca din 360 de firme carora ne-am adresat cu speranta unei sponsorizari, numai jumatate ar fi raspuns cu o suma de 5000 de lei, am fi putut sa construim muzeul sau cel putin ne-am fi apropiat de finalizarea lui.. Din pacate, din 360 de firme, o singura firma a raspuns cu promptitudine si ne-a virat o suma pentru care ii multumim.Este inca o dovada  ca cei care au strans averi, au avut si au aceasta stiinta, dar le lipseste educatia si cu ea, respectul si datoria fata de valorile tarii. Altii, sunt straini de tara si nu sunt interesati de tracut, ci numai de prezent si de viitorul care sa le aduca bogatii.  

   Si daca cei care, din milioane de euro beneficii nu s-au indurat sa cedeze niciun leu  pentru viitorul acestei tari, ne adresam celor multi si neavuti, ca din respect pentru valorile neamului  exterminate de sistemul comunist la lucrarile canalului Dunare – marea Neagra in anii 1950 – 1953 si pentru asumarea istoriei, sa contribuie cu 1 leu, cu 2, cu 3, cu cat vor putea, pentru construirea muzeului. Noi ne obligam sa publicam pe acest site fiecare leu primit in cont si fiecare leu cheltuit, postand extrase de cont si actele justificative(facturi) emise de catre cei care vor executa lucrarile.

Cei care vor dori sa ni se alature la ridicarea muzeului, pot sa depuna la orice banca BCR, pentru AFDPR Fil. Constanta, cu mentiunea “contributie Muzeu Canal Dunare-Marea Neagra”, in cont IBAN: RO93RNCB0114032044100001 deschis la BCR Sucursala Constanta sau sa doneze 2% din impozitul pe venit.

Dati click pe “MACHETA MUZEU”

MACHETA MUZEU

Poatat de Paul Andreescu, fost detinut politic, presedintele filialei.

PASTE FERICIT!

HRISTOS A INVIAT!

 

9 MARTIE 2018

 

De la infiintare, Asociatia Fostilor Detinuti Politic din Romania, prin statut, a hotarat ca ziua de 9 martie, cand Biserica Ortodoxa praznuieste cei 40 de mucenici din Sevastia, noi, fostii detinuti politic anticomunisti supravietuitori, sa praznuim martirii neamului, pe cei care au fost schingiuiti, intemnitati si chiar ucisi pentru ca au refuzat sa renunte la  convingerile lor,  la credinta, la visul de  libertate si la pastrarea demnitatii si pentru ca au avut curajul sa se opuna  unui sistem ateu si criminal, strain traditiilor si simtirii neamului. In anul 2011, ziua de 9 martie a fost chiar statuata prin lege ca zi de comemorare si de cinstire a fostilor detinuti politic anticomunisti, fara ca ea sa schimbe ceva in atitutinea de indiferenta si de ignoranta a autoritatilor postecembriste, desi prevederile Legii 247/2011 ii obliga la anumite actiuni. Sunt sigur ca daca intrebi orice autoritate, de la orice nivel de aceasta lege, cea mai mare parte a lor nu stie de lege si daca prin absurd ar fi si unii care ar sti, cu siguranta nu ar sti ce scrie in lege.

     Anul acesta, odata cu slujba ce va avea loc la sediul filialei noastre si la care sanatatea subreda nu imi mai permite participarea, am aflat ca in oras mai exista o manifestare ocazionata de implinirea a 100 de ani de la nasterea luptatorului anticommunist Gogu Puiu, organizata de asociatia “Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei .Sper ca cinstirea si pomenirea sa fie pentru toti mucenicii neamului, asa cum noi ii cinstim pe toti luptatorii anticomunisti, atat in ziua de 9 martie, cat si in zi de Inaltare si in orice alta ocazie.

     Cu referire la eveniment, am citit  un comentariu critic la unii invitati de onoare. Comentariul apartine jurnalistului Constantin Cumpana, care face si afirmatii si nu este singurul, ce contravin adevarului, confiscand si el, miscarea de rezistenta anticomunista din Dobrogea si atribuind-o unui om sau unei anumite grupari, dintr-o anumita perioada. Dl. Cumpana incheie prin a considera “neinteleasa si revoltatoare lipsa de atituidine a fostilor detinuti politic fata de invitarea la eveniment a unor personae…

    Nu este nici primul si nici singurul care, cu anumite prilejuri, situatii sau evenimente ce contravin normalului sau lezeaza decenta, se intreaba ce fac fostii detinuti politic. Raspunsul meu este ca noi ne-am facut datoria fata de tara si de acest neam in vremuri crancene si ne-am si asumat ceea ce am facut, multi dintre noi platind cu viata sau cu ani din viata, iar acum, cati mai suntem, ne facem datoria fata de cei care nu mai sunt, pentru ca de la cea mai inalta functie in stat, pana la ultimul primar de localitate, nu au nici decenta si nici educatia respectarii si onorarii celor drepti, demni si curajosi.

    Prezenta unor personae mai mult sau mai putin onorabile, ce aduc prejudicii de imagine si ofenseaza decenta si chiar memoria celor pentru care este organizat evenimentul, este in grija organizatorilor. Dar nu trebuie sa ne mire prezenta unor asemenea persoane. Cred ca este cunoscut ca dupa decembrie 1989, in viata politica, in tot felul de asociatii; in mijloacele de informare, au aparut un soi de indivizi mai vocali, mai porniti, care s-au strecurat peste tot si s-au asezat ca niste aprigi critici si luptatori anticomunisti, desi nimic din trecutul lor nu ii recomanda. Cu timpul s-a constatat ca aceasta categorie, in majoritate, era si inca este formata din cei care au servit si au facut comunismul sa reziste, unii fiind informatori ai Securitatii, o specie abjecta, iar altii, la fel de vocali si de perspicace ca acum, tot abjecti, cu carnetele rosii la piept, isi croisera drum in societatea comunista slavind comunismul si pe conducatorii iubiti, fiecare pe bucatica lui: unii in Cantarea Romaniei, altii inchinand ode partidului si iubitilor conducatori, altii scriind scenario sau turnand filme in care slaveau realizarile PCR si preamareau conducatorii. Intrebarea ar fi: ce i-a manat pe acesti indivizi in condamnarea si in lupta impotriva sistemului din care au facut parte si pe care l-au servit? Pentru unii a fost simplu. Ei aveau exercitiul slujirii si al strecurarii. Asa a fost viata lor; modul lor de a fi si de a trai si trecerea de la slujirea unui sistem la altul a fost un simplu exercitiu de adaptare si de schimbare discurs. Altii traiesc cu povara vinovatiei. Nu pentru ceea ce au facut si au fost, ci pentru ca nu au rezistat unui sistem criminal si au acceptat sa devina unelte si acum incearca sa ascunda si sa scape de povara, inseland, mintind, asezandu-se si vorbind fara rusine despre sacrificial, curajul si demnitatea altora.   Din pacate, cu intentie sau nu, din necunoastere sau din dorinta de a crea eroi si noi confiscam uneori fapte, evenimente, actiuni ale unui grup, in favoarea unui om, distorsionand sau ocolind adevarul. Gogu Puiu, este un erau al tarii, in memoria lui si a camarazilor lui din Cobadin si Viisoara, filiala noastra a colaborat la ridicarea unui monument a carui amplasare in centrul localitatii Cobadin se datoreaza exclusiv interventiei presedintelui filialei AFDPR pe langa dl. Gartone, primarul de atunci al localitatii. Monumentul nu este dedicate unei singure personae, ci tuturor celor din localitate si din Viisoara, luptatori anticomunisti. Dar atribuirea statutului de “Sef al rezistentei anticomuniste in Dobrogea” este o confiscare a adevarului si un afront adus  celor care s-au opus comunismului in Dobrogea inainte si dupa scurta perioada in care a activat Gogu Puiu(vara lui 1948 – vara lui 1949) si care nu au avut nimic comun cu grupurile, perioadele sau mijloacele folosite de catre cei sub comanda sau in legatura cu  Gogu Puiu. Fara sa stirbim ceva din eroismul lui Gogu Puiu in lupta anticomunista in Dobrogea si fara sa comentam lipsa de informatii privitoare la anii 1945 – 1947; la faptul ca s-a predat unei organizatii PCR la venirea in tara; la solicitarea de a se intalni cu Vasile Luca si la intalnirea cu Ana Pauker, trebuie sa spunem ca la eliberarea lui din inchisoare, in 1948, dupa o condamnare la un an, existau deja formatiuni anticomuniste, care aveau si conducatori. Atribuind lui Gogu Puiu statutul de “Sef al rezistentei anticomuniste in Dobrogea”, cititorul trage concluzia ca pana la el, dar si dupa moartea lui, adica din vara lui 1949, in Dobrogea nu a mai existat oponenta la communism. Ori, nu acesta este adevarul. In grupuri sau individual, sub diferite forme, lupta anticomunista a continuat si in aceeasi masura au continuat si tradarile, arestarile, torturile in anchetele securitatii, condamnarile de catre Tribunale Militare si inchisorile. Dupa revolutia anticomunista din Ungaria, din octombrie – noiembrie 1956, in toata Raomania, inclusiv in Dobrogea, a urmat o lunga perioada de represiune soldata cu arestari si condamnari ale celor care manifestau o cat de mica forma de rezistenta sau reprezentau un cat de mic pericol pentru sistemul comunist.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.