GRESELI SI MISTIFICARI

    Ziua de 17 iunie 2017 a fost si va ramane pentru mine o zi memorabila. Doar la sfintire, pe 29 septembrie 2000 a mai fost atata lume la Monumwntul Memorial Poarta Alba, dar niciodata atatea fete bisericesti. Poate ca asa ar fi trebuit sa fie in fiecare an de la sfintire si pana acum. Dar este bine si de acum. Numai sa fie.

Cred, ca noi, trebuie sa avem curajul in orice imprejurare si sa spunem lucrurile, faptele si tot ce a fost si ce este, fara greseli si fara retineri sau mistificari. Altfel, nu vindecam nici timpul si nici pe noi nu ne vindecam.

La conferinta de la manastirea Galesu, cu care s-a incheiat procesiunea din 17 iunie 2017, la care nu am participat, au fost interlocutori care ori au furnizat anumite date inexacte, ori au creat confuzie in enuntarea unor date istorice. Daca nu chiar mai grav.

Dl. Marius Oprea, punand in antiteza tratamentul de care se bucura fostii ofiteri de Securitate, fata de victimile lor, a produs cateva inexactitati. Referindu-se la numarul beneficiarilor DL 118/1990, in viata, a vorbit de “40.000 de  detinuti in lagare, inchisori sau fosti deportati, in fiecare luna murind cate 200 dintre ei”. Trebuie sa fac precizarea, importanta si veti citi dece, ca din cei 40.000, mai mult de jumatate sunt urmasi, in acceptiunea DL 118/1990 urmas fiind doar sotul sau sotia supravietuitoare, nu fosti detinuti politic sau stramutati. Numarul fostilor detinuti politic in viata este de aproximativ 2500, lor adaugandu-li-se un numar restrans de prizonieri de razboi. Restul, pana la aproximativ 40.000 find format din copii de stramutati, nascuti inaintea stramutarii cu parintii lor sau nascuti in perioada de stramutare a parintilor. Urmasul, beneficiaza incepand cu 1 iulie 2015, de o indemnizatie fixa de 400 lei pe luna, indiferent daca sotul decedat a fost detinut, stramutat, prizonier si indiferent de perioada de detentie, stramutare, prizonierat. Rata mortalitatii este de aproximativ 400 de beneficiari pe luna, cu tendinta de accelerare datorita varstei si problemelor de sanatate ale celor in viata. Este important ca datele sa fie corecte, pentru ca cititorul sa isi faca o imagine corecta, dar si pentru ca din tratarea incorecta a datelor privind beneficiarii DL 118/1990 in viata, s-a ajuns la situatia ca initiative legislative sa fie  avizate negativ de guvernele care s-au perindat la conducerea tarii din 1990 si pana acum, datorita raportarii noastre la numarul statistic si nu la structura celor care sunt beneficiari ai DL 118/1990. Ultimul exemplu fiind avizele negative ale guvernelor din 2016 si 2017, la doua initiative legislative de amendare a Legii 221/2009, privind daunele morale: respectiv PLx 244/2011 si PLx 111/2016.

Dl. Adrian Nicolae Petcu, cercetator in cadrul CNSAS, face  afirmatii  menite sa creeze cel putin confuzii auditorului si cititorului, daca nu mai mult. Vorbind despre fostii detinuti politic din lagarele de munca la Canal, face afirmatia ca: “Detinutii din lagarele de munca ale Canalului Dunare – Marea Neagra au fost, in primul rand, legionari si cei pe care regimul ii considera legionari”.   Acest “in primul rand” induce auditoriul si cititorul pe un taram cel putin  confuz. Ce sa credem, ca toti detinutii politic dusi la munca pe Canal au fost mai intai legionari, dupa care au devenit taranisti, liberali sau neinrolati politic? Sau ca pe Canal au fost numai legionari? .Oricare ar fi raspunsul, ar duce la o mistificare a adevarului care,  facuta cu greutatea unui istoric, cercetatator la CNSAS, poate fi luata ca adevar. Dar este si o ofensa adusa celorlati detinuti politic, nelegionari, care au fost majoritari. Acelasi lucru il face dl. Adrian Nicolae Petcu referindu-se la grupurile de rezistenta armata anticomunista, pe care le confisca si le atribuie legionarilor.

Pe Canal, majoritatea a fost formata din tarani care se opuneau colectivizarii si care nu aveau nimic comun cu ideologia legionara, din oameni de alte ocupatii si profesii, neinrolati politic, dar si din taranisti si liberali, in numar destul de mare. Legionarii au fost in numar mai mic si incarcerati separat. Doar cei adusi de la reeducare de la Pitesti au fost imprastiati prin lagare de munca alaturi de celelalte categorii de detinuti politic. Nu am fost pe Canal, pentru ca arestarea mea s-a produs mai tarziu, dar am avut multi prieteni care fusesera in lagarele de munca ale Canalului si cu care am stat ulterior in inchisori si in alte lagare de munca si cu care am fost in foarte bune relatii si dupa 1989. Cat priveste Ordinul nr. 5/1948, cred ca se refera la valul de arestare a legionarilor dupa ce in mod unilateral, comunistii au denuntat pactul de negresiune incheiat intre legionari si comunisti in 1945.

Am stat in inchisoare si am avut prieteni detinuti care au facut parte din grupurile de rezistenta anticomunista din toate zonele tarii. Si confiscarea acestei forme de rezistenta in favoarea legionarilor este o mistificare a adevarului si o ofensa adusa celor care nu au facut parte din miscarile legionare si care au fost majoritari. De fapt, acolo nu erau nici legionari si nici altfel: toti erau luptatori anticomunisti.  Nici in Dobrogea cei care au facut parte din miscarea de rezistenta anticomunista nu au fost in totalitate de factura legionara.

Sa nu mistificam adevarul, indiferent de loc si de imprejurare, chiar daca ne doare cand il spunem, altfel nu ne vindecam. Destul ni l-au mistificat comunistii aproape o jumatate de secol.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

PROCESIUNEA

In cadrul manifestarilor “Aparatorii Ortodoxiei intre Dunare si Mare in timpul comunismului“, desfasurata sub egida Arhiepiscopiei Tomisului, a Asociatiei Fostilor Detinuti Politic din Romania, Fil. Constanta si a ISJ Constanta, astazi, sub titlul “Calea marturisitorilor romani“, in organizarea Arhiepiscopiei Tomisului, cu participarea Asociatiei Fostilor Detinuti Politic din Romania, Fil. Constanta, a avu loc un eveniment ce a debutat, pentru prima data de la sfintire,  cu o slujba de pomenire si de cinstire la Monumentul Memorial Poarta Alba, ridicat de noi in memoria detinutilor politic exterminati de regimul comunist din Romania, la lucrarile Canalului Dunare – Marea Neagra, in anii 1950 – 1953. Slujba a fost oficiata de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si de un sobor de preoti din tot judetul. Au fost prezente  maicute sosite de la manastiri din alte judete si peste 300 de enoriasi sositi cu autocare, microbuze sau autoturisme personale. Au tinut scurte alocutiuni IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, dl. Marius Oprea, cercetator in cadrul IICCMER si subsemnatul, autor moral al ridicarii monumentului si care, alaturi de membri filialei, a facut posibila existenta si dainuirea  lui.  Surpriza placuta, laudabila si de satisfactie pentru considerarea peste ani a importantei si a semnificatiei monumentului ridicat de noi, a fost ca IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a garantat ca procesiunea de astazi va deveni o permanenta si ca ea se va desfasura in fiecare an, asa cum, in fiecare an, de Inaltarea Domnului, se desfasoara slujba de pomenire si de cinstire a memoriei lor. Si nu am niciun motiv sa nu imi exprim satisfactia sau sa pun la indoiala angajamentul luat. Dupa slujba de la monument s-a plecat in procesiune, pe jos, pana la manastirea Galesu, unde a avut loc o noua slujba si un praznic oferit de manastire. A urmat o masa rotunda cu tema “In cautarea poporului pierdut”, la care, starea de sanatate nu mi-a mai permis sa fiu parte. In numele fratilor mei si in memoria celor pentru care a fost ridicat monumentul, imi exprim multumirea fata de toti participantii la procesiune si fata de  slujitorii Bisericii, ca si-au facut datoria. Pentru Ionut Druche, din partea Arhiepiscopiei Tomisului, sufletul si motorul actiunii, am toata admiratia si il felicit pentru efortul si pentru interesul cu care s-a ocupat de tot.

Aspecte de la slujba de la monument si de la manastirea Galesu.

s

 

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic si parte a actiunii.

PREMIEREA

Astazi a avut loc festivitatea de premiere a elevilor care au participat la concursul de desene “Apărători ai Ortodoxiei intre Dunare si Mare in timpul comunismului”. Evenimentul a fost patronat de Arhiepiscopia Tomisului, umpreuna cu Asociatia Fostilor Detinuti Politic Fil. Constanta si Inspectoratul Scolar Judetean Constanta. AFDPR Fil. Constanta a contribuit la  premieri si a acordat din partea filialei premiul special. Premul I a fost castigat de Țuțuianu Nina Corina din clasa a XI-a, de la Colegiul Național de Arte “Regina Maria” din Constanta. Evenimentul a fost neasteptat de reusit, iar elevii m-au impresionat si m-au surprins prin talent, imaginatie si cunostinte despre ororile comunismului. Din partea asociatiei au mai participat dna. av. Marioara Ionescu, dna. Maria Constantin  si fica, av. Luana, totdeauna langa asociatie, dl. Mihai Enescu, dl. Nicolae Trandafir si dl. Aurel Seitan..

Aspecte de la premiere

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

IN TARMAC

   Varsta celor  care vor face obiectul comentariului meu, ar trebui sa nu ma faca sa cred ca virusul nevindecabil pe care l-a transmis carnetul rosu de membru PCR, ar fi avut efect asupra lor. Exceptie dl. Senator Moga, care nascut fiind in 1952, ar fi avut timp sa se infesteze. Dar cum niciunul nu are un CV publicat, desi functiile pe care le ocupa i-ar fi obligat, ma duc la suspiciunea ca au ceva de ascuns din trecutul lor si ca daca nu ei, atunci familia ar fi putut sa fie purtatoarea virusului rosu , un virus fara leac  si care se transmite si urmasilor.

     Dl. Senator Nicolae Moga, primul in tarmac, are un fel de CV care incepe cu ceea ce a facut in ultimii 5(cinci) ani., Va spune ceva asta? Nu stim nimic despre activitatea PCR-ista a domniei sale, daca a avut sau nu si nici ca dupa decembrie 1989 a fost mai intai liberal si apoi social-democrat. Eu l-am cunoscut ca liberal si trebuie sa recunosc ca totdeauna, in putinele ocazii cand ne-am intalnit, fata de mine a fost cat se poate de atent si de respectuos. Asa a fost si anul trecut, inainte de alegeri, cand m-am hotarat sa il abordez. A fost cat se poate de amabil si plin de aceleasi respect, ca m-am mirat si chiar mi-am facut reprosuri ca am atitudini si idei preconcepute. Dar dl. Moga a avut grija sa imi spulbere remuscarile si s-a dovedit acelasi politician balcanic, postdecembrist. Problema pentru care il abordasem nu era una personala. Stiu ca dl. Senator Moga este si revolutionar, ca daca nu ma insel, terenul din Mamaia l-a obtinut, ca drept de revolutionar. Eu nu sunt. In schimb sunt fost detinut politic. Anticomunist, nu din aia tip Nastase, Voiculescu, etc. Daca dl. Moga este revolutionar, dupa moartea domniei sale, ca nu este nemuritor, sotia, daca va trai, va fi urmas de revolutionar cu o indemnizatie de 1,10% din salariu mediu brut pe economie. Adica, la nivelul de acum, cu ceva in jur de 3400 de RON.  Daca sotia mea va trai dupa mine, va fi si ea urmasa de fost detinut politic, dar ea  va avea o indemnizatie fixa de 400 de RON, chiar daca este urmasa unui fost detinut politic cu 5(cinci) ani de detentie si 2(doi) ani si 5(cinci) luni de domiciliu fortat. Pai e drept? Asta il rugasem, printre altele, pe dl. Moga, sa corecteze  printr-o initiative legislativa o anomalie care dainuie de aproape 27 de ani si care priveste toata categoria de beneficiar inca in viata ai DL 118/1990. Mai rugasem si pe altii inainte. Si la fel imi promisesera si ma asigurasera ca vor face demersurile necesare. Dar stiti ce cred? Ca toti promit si pe urma zic: ce mai tot vor si astia? E!!!!  Altfel stau lucrurile cand este vorba de ei: salarii, indemnizatii peste pensii si ce se mai poate!

     Domnul Primar Decebal Fagadau, urmatorul in tarmacul meu, avea 15 ani in 1989, dar nu se deosebeste cu nimic in atitudinea fata de fostii detinuti politic de aceea a inaintasilor lui, fosti edili ai orasului.   O delegatie a Asociatiei Fostilor Detinuti Politic, Fil. Constanta, din care nu am facut parte, pentru ca starea de sanatate nu mi-a permis, dupa lungi asteptari a fost primita de domnia sa, dar din tot ceea ce am solicitat, toate rezolvabile, cu bunavointa, nu s-a rezolvat nimic. Drept care, pe 23 martie 2017, deci acum aproape doua luni si jumatate, am inaintat o alta adresa oficiala, prin care am solicitat o alta audienta. Dl. Primar nu numai ca nu ne-a acordat audienta, dar nu a respectat  nici legea. Conform OG 27/2002, actualizata, avea obligatia ca in 30 de zile sa ne onoreze cel putin cu un raspuns. Sa mearga si domnia sa pe principuiul “legea sun eu”? Si mai comentam candva ca o eventuala prezenta a domniei sale in sediul nostru, inchiriat din privat, nu oferit de primarie, nu i-ar produce niciun prejudiciu. S-ar convinge, poate, ca nu am fost si nu suntem dusmani ai poporului. Totusi, dle. Primar Decebal Fagadau, sper sa ne primiti in curand la o discutie, de lucru, pentru ca noi facem parte din categoria celor peste care, daca trece timpul, raman probleme nerezolvate. Nu v-am deranja daca rezolvarea unor probleme ale nostre, ca asociatie, nu ca indivizi, nu ar depinde de dvs. ca primar, nu ca persoana fizica.

     Si daca fara sa rezolve nimic si dupa lungi asteptari, dl. Primar Decebal Fagadau ne-a primit totusi, nu acelasi lucru s-a intamplat cu dl. Horia Tutuianu, Presedintele CJ Constanta. Nici domnia sa nu are un CV, desi este obligat si nu inteleg ce ar avea de ascuns, pentru ca in 1989 avea 13 ani si nu putea sa fie contaminat. Doar daca are virusul in AND, ca un amic asa mi-a spus, ca virusul rosu este nevindecabil si ca daca exista in familie, face parte din AND. Sper sa il fereasca Dumnezeu pe dl Tutuianu. Dar si domniei sale, pe data de 23 martie 2017 i-am trimis o adresa oficiala, la care ne-a si confirmat primirea, dar nu si vreun raspuns ca ar putea sau nu sa isi rezerve timp pentru o intalnire cu o delegatie a asociatiei, chiar daca si pe domnia sa, OG 27/2002 il obliga sa ne dea un raspuns. Se vede ca si in CJ functioneaza principiul “legea suntem noi” sau cel putin este selectiva: nu toti merita un raspuns. Printre cei nemerituosi se vede ca figuram si noi.

     Prin atitudinea ce o au, atat dl. Senator Nicolae Moga, dl. Primar Decebal   Fagadau, cat si dl Presedinte al CJ, Horia Tutuianu, fac parte dintre cei care neaga crimele comunismului sau le considera justificate. 

     Si mai este ceva: sa nu credeti ca voi inceta sa uzez de orice mijloc decent  ca sa obtin intrevederea si fata de altii care se plang ca se simt umiliti, eu nu ma simt umilit, pentru ca nu puteti. Sunt doar sictirit.

     Si daca trei din tarmac sunt din PSD si unii ar fi tentati sa dea vina pe culoarea lor  politica, cei care urmeaza sa ii scot din tarmac sunt din PNL, dar nu se deosebesc cu nimic de primii. Primul lucru pe care il au in comun este lipsa unui CV, ca te intrebi: ce or avea de ascuns oamenii astia din trecutul lor? Si nici comportamentul fata de un trecut despre care, cel putin dupa firma daca ii intrebi de trecut, iti vor spune ca sunt legati prin istoria partidului din care fac parte, asa cum sunt legati de iluminatii lor exterminati in inchisorile sau lagarele de munca comuniste, dar cu care nu au nimic in comun. Sau cel mult, cat a avut Tatarascu si acum, Tariceanu.

    In anii 1991, 1992, filiala Constanta a fostilor detinuti politic a intreprins o actiune de identificare si de extragere din evidentele de stare civila a localitatilor limitrofe Canalului Dunare-Marea Neagra-Midia- Navodari,  a fostilor detinuti politic exterminati de regimul communist la lucrarile canalului si ale caror decese au fost declarate. Din pacate, au existat si localitati care au refuzat sa ne furnizeze date referitoare la fostii detinuti politic exterminate pe Canal si inregistrati in evidentele lor de stare civila, pentru ca atat la conducerea primariilor respectivelor localitati, cat si functionarii acestora, veneau din vechile structuri si vedeau in fostii detinuti politic, vii sau mori, tot dusmani ai poporului.     Una dintre localitatile importante care nu ne-a furnizat asemenea date, a fost si a ramas Cernavoda, indiferent de culoarea politica a primarului, de unde deducem ca in primul rand functionarii au ramas aceeasi sau sunt instruiti de cei vechi, iar primarii, indiferent de culoare politica, daca nu este vorba de rea vointa, atunci semneaza ca primarii.

     In 2013, neinvitat, am avut prezenta in sediul nostru a fostului primar PNL, dl. Hansa, caruia, i-am adus la cunostinta ca nu avem evidenta fostilor detinuti politic exterminati in lagarele de munca de pe raza orasului(Colombia, Saligny),si am dori evideta celor inregistrati in evidentele de stare civila ale orasului. Dl. Hansa m-a asigurat ca imi va pune la dispozitie o lista cu totalitatea lor, dar trebuia sa fac o adresa oficiala in acest sens. Lucru pe care l-am si facut, numai ca, dupa un timp destul de lung am primit o adresa, semnata chiar de dl. Hansa, prin care mi se comunica, ca in baza art. 70, din Legea 119/1996, nu ni se puteau furniza date de stare civila. Nu ne-a scris ca nu existau asemenea date, pentru ca un an mai tarziu, de Inaltare, listele au fost chiar  afisate public, iar eu, nu de la Primaria Cernavoda, am  intrat in posesia unui fisier cu datele fostilor detinuti politic exterminati in anii 1950 – 1953, la lucrarile canalului si inregistrati la Primaria Cernavoda. Dar calculatorul ne-a fost furat si din cauza lipsei mele de prevedere privind dublarea fisierului pe un alt suport, am pierdut fisierul. Si pentru ca langa Monumentl Memorial Poarta Alba intentionam sa construim un muzeu al ororilor ce au avut loc pe Canal, unde fiecare lagar de munca sa aiba propriul sector cu numele celor exterminati, sectorul cu cei din lagarul Colombia si Saligny va avea cel mult precizarea ca tovarasii de la primaria Cernavoda au negat ca pe raza orasului lor comunismul ar fi  comis crime.

     Am revenit cu o adresa sperand ca noul primar, dl. Negoita, tot PNL si tot fara CV, s-ar putea sa fie, totusi, mai liberal in gandire si in simtire. Este adevarat ca fata de PSD-isti, ne-a raspuns la adresa. Adica a respectat legea, dar raspunsul…………

     Mai intai, in adresa ni se raspunde ca “Starea civila a orasului Cernavoda nu detine informatii care sa ateste statutul de detinut politic a vreunei personae decedate………”.

    Sa razi sau sa plangi? Tovarasii de la Primaria Cernavoda nu au aflat ca in RPR nu existau  “detinuti politic”, ci numai “dusmani ai poporului”, mai mari sau mai mici, unii internati chiar in lagarul de munca numit Colombia, de pe teritoriul orasului, iar decesul lor era declarat de MAI, pentru ca fiecare lagar de munca purta un numar de Unitate Militara, dar locul decesului era Colombia sau Saligny sau alt lagar de munca.

     In final, dl. Primar Negoita a semnat o adresa de raspuns in care este invocat si art. 70 din Legea 119/1996.

      O alta negare a crimelor comunismului.

     Un alt caz interesant, tot primar PNL, este dl. Vasile Delicoti, pe care nici nu-l pot suspecta de virusare cu virusul carnetului rosu, pentru ca nici domnia sa nu are un CV, cel putin sa ma orientez dupa varsta sau dupa descendenta, dar nici nu-l pot scuti de suspiciune, cu atat mai mult, cu cat prin atitudinea pe care a avut-o si pe care o are fata de Monumentul Memorial Poarta Alba, simbol al respectului pentru valorile neamului exterminate de sistemul communist la lucrarile Canalului Dunarea- Marea Neagra – Midia – Navodari in anii 1950 – 1953 si dovada a ororilor comunismului si care, dup ace a fost ridicat prin stradania Asociatiei Fostilor Detinuti Politic Fil. Constanta si printr-un Protocol a fost predat si a devenit obiectiv al comunei, la putin dupa ce Dl. Vasile Delicoti a fost ales primar, a comis un act de negare a crimelor comunismului prin incalcarea unilaterala a Protocolului si prin desfacerea contractelor de munca personalului care se ocupa de indrumare, de paza si de intretinerea lui. De atunci, din iunie 2010, noi, membri filialei Constanta ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politic suntem cei care sustinem cheltuielile pentru indrumare, paza si intretinerea monumentului.

     De altfel, daca aveti curiozitatea sa intrati pe site-ul de prezentare a comunei Poarta Alba, la capitolul obiective  turistice veti  gasi precizarea  “Monumentul fostilor detinuti politic”. Precizarea denota lipsa de respect pentru semnificatia monumentului, care si justifica atitudinea fata de el. Ce intelege cititorul? Ca este un monument al nostru, al fostilor detinuti politic, nu un monument ridicat pentru cinstirea memoriei detinutilor politic, eroi ai neamului, exterminati de regimul communist in anii 1950 – 1953, la lucrarile canalului, pentru ca si-au iubit neamul si tara si credinta si cu pretul vietii lor au tinut treaza speranta in libertate si i-au salvat demnitatea. Nimic din care sa reiasa ca de fapt, monumental figureaza ca obiectiv al comunei, eventual cand, pentru ce si pentru cine a fost ridicat si ce simbolizeaza. Si poate ca ar fi starnit curiozitatea unor cititori.

     Si iata cum, trei autoritati, din partied diferite, se aseamana pana la contopire. Toti au acelasi respect fata de trecut; toti, prin atitudine si comportament neaga crimele comunismului; toti cred ca odata alesi ajung deasupra legilor si ca pot sa incalce legi si reguli, scrise sau nescrise si toti isi ascund trecutul.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

INALTARE 2017

Desfasurarea ceremoniei de pomenire si de cinstire a memoriei eroilor neamului la Monumentul Memorial Poarta Alba, ridicat de Asociatia Fostilor Detinuti Politic, Fil. Constanta, a devenit un obicei si un loc unde, in fiecare an, incepand cu anul 2000, dupa sfintire, de Inaltare, membri ai filialei nostre, prieteni si simpatizanti, persoane din tara care, din respect si din pretuire pentru memoria celor carora le este inchinat monumentul, tin sa fie prezenti alaturi de noi, alaturi de un mare numar de locuitori din Poarta Alba si Galesu si de multi elevi din localitatile mentionate. Si impreuna, aducem prinos de recunostinta si de respect fata de cei care, in numele dreptului de a trai liberi, pentru pastrarea si apararea credintei si a demnitatii neamului, au platit cu viata. Monumentul a devenit un obiectiv cunoscut si multi cetaeni onesti ai acestei tari au cunostinta de existenta, de rostul si de semnificatia lui, l-au  vizitat si s-au recules un moment pentru cei carora a fost inchinat. Doar actuala conducere a AFDPR, dupa disparitia lui Ticu, nu a pomenit in nicio imprejurare despre monument, nu l-a nominalizat niciodata intre locurile traditionale si consacrate anumitor manifestari privind martiriul fostilor detinuti politic din tara noastra si nici nu l-au vizitat.  Ca Monumentul Memorial Poarta Alba nu este pe lista dlui. Bjoza, este confirmat de  continutul din “PROTESTUL” dat  la atacurile de a fi simpatizant legionar, manifestat dupa decorarea domniei sale, in care nominalizeaza locurile consacrate pentru anumite manifestari, chiar daca unele nu au dimensiunea crimelor de pe Canal. Redau textu din Protestl:

Ar fi nedrept ca atâta timp cât am luptat împotriva comunismului şi am suferit împreună, acum, după 60-70 de ani, să participăm separat la aceste evenimente, dintre care amintesc:
–       2 martie, în Poiana Braşov, la crucea lui Corneliu Liviu Babeş;
–       9 martie, la monumentele fiecărei filiale din judeţe;
–       de Sfânta Înălţare, la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmaţiei;
–       16 iulie, la Monumentul ridicat în Pădurea Verde din Timişaora, unde au fost executaţi zeci de reţinuţi politic,
–       prima duminică după Sfântu Ilie (20 iulie), la Mânăstirea „Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus;
–       13 septembrie, la Penitenciarul Gherla, Grupul Statuar din cimitirul alăturat, Cimitirul de la Cărămidărie şi Mânăstirea Nicula;
–       14 septembrie, Ziua Sfintei Cruci, la Penitenciarul Aiud, Râpa Robilor, Mausoleul, biserica nou construită şi Mânăstirea Râmeţi;
–       ultimele zile de vineri şi sâmbătă din luna septembrie, la Penitenciarul Piteşti şi Monument, cu ocazia Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti”;
–       8 noiembrie, la Cimitirul Ortodox din Râşnov;
–       15 noiembrie, la Monumentul din Braşov;
–       22 decembrie, la Monumentele Eroilor Revoluţionari din ţară.
Se mai pot adăuga şi întâlnirile de la penitenciarele Miercurea Ciuc, Mislea, Tg.Ocna şi Târgşor.
La toate aceste întâlniri, trebuie să fim atenţi la cele ce se întâmplă în jurul nostru, în sensul de a nu tolera extremisme de orice natură!”

Dar cat vom mai fi, de Inaltare si nu numai, vom fi la Monumentul Memorial Poarta Alba, ne vom cinsti eroii si il vom face cunoscut. Iata si fotografii facute la slujba de la monument. 

IMPOSTORUL-INFRACTOR

Trebuie sa recunoastem ca democratia a dezvaluit caracterele oamenilor si a facut posibila iesirea in fata si promovarea multor impostori. Impostorii au penetrat peste tot, chiar si in cele mai nebanuite grupuri sau asocieri de oameni. In cazul de fata am sa ma refer la  fosti detinuti politic, pentru ca si ei sunt oameni si pentru ca, suferinta a conturat si cristalizat caractere, dar nu le-a format. Si nu totalitatea fostilor detinuti politic a fost formata din cei care s-au impotrivit sistemului sau au reprezentat pericol pentru sistem. Au mai fost si accidente, iar  cei fara caracter sau cu caractere urate, asa au fost inainte de detentie, in timpul detentiei si dupa detentie si in general, aceia au constituit accidentele.  AFDPR este, cred, prima asociatie civica infiintata dupa 1989 si cuprinde cateva categorii de beneficiari:

  • fosti detinuti politic;
  • stramutati, inclusiv copiii care si-au insotit parintii sau au fost nascuti in timpul stramutarii;
  • prizonierii de razboi retinuti dupa 23 august 1944;
  • DO-isti sau internati in spitale de psihiatrie(in numar foarte mic);
  • urmasi ai celor de mai sus(in aceasta categorie intrand numai sot/sotie supravituitor/supravietuitoare).

   Pentru determinarea dreptului de a beneficia de compensatiile de protectie sociala conferite de DL 118/1990, categoriile susmentionate trebuiau sa probeze cu acte oficiale sau cu declaratii notariala cu doi martori, in cazurile in care prezentarea de acte oficiale nu era posibila, desi, daca o institutie a statului communist a avut o evidenta stricta a tot ceea ce s-a miscat in tara asta, aceea a fost Securitatea. Verificarea actelor si incadrarea intr-una din categoriile enumerate, pana in iulie 1997 a fost facuta de o comisie formata din 7 persoane, infiintata in fiecare judet, din care faceau parte 3 reprezentanti ai unor autoritati judetene si 4 reprezentanti ai filialelor Asociatiei Fostilor Detinuti Politic. Din iulie 1997, comisiile au fost desfiintate si sarcina a ramas exclusiv la Directiile de Munca si Protectie Sociala.

    Luand dupa categoria de beneficiari, cat si dupa faptul ca Securitatea avea evidenta a tot ce se miscase in tara asta, nu ar fi trebuit ca acesta categorie sa presupuna sau sa fie penetrata de impostori si chiar de infractori. Si totusi, datorita lipsei unor norme si precizari riguroase cu privire la actele ce trebuieau prezentate; a neprofesionalismului celor ce au facut parte din comisii; oportunismului; imposturii si aplecarii spre infractionalitate a unora, a facut ca si aceasta categorie sa fie penetrata de impostori si de infractori. Este cunoscuta filiera creata la Ministerul de Justitie, Dir. Instantelor Militare, care, contra cost, a eliberat adeverinte ce atestau perioade de stramutare unui numar mare de infractori.  Procesul care a urmat, a  cuprins peste 6000 de personae. Eram sigur insa, ca atunci cand este vorba despre categoria detinutilor politic, puteau sa apara impostori, din categoria accidentelor, dar nu si infractori, pentru ca, la aceasta categorie, daca nu intervenea tendinta de fraudare, probarea nu se putea face de cat prin intermediul a doua acte oficiale si anume: Sentinta de condamnare data de un Tribunal Militar(numai Tribunalele Militare judecau cauzele politice), din care trebuia sa reiasa motivatia politica si Biletul de eliberare din detentie, pentru ca sentinta era una si anii executati efectiv puteau sa fie diferiti. Si totusi, s-au strecurat si aici. Foarte putini, este adevarat, dar s-au strecurat.

     In filiala din Constanta mi-a atras atentia un ins, beneficiar al DL 118/1990, membru al filialei si chiar ajuns in Comitetul de Conducere al filialei, dar si in demnitati locale, care facea uz de statutul lui de fost detinut politic, adica se batea cu pumnul in piet, cum spune romanul. Eu executasem 5 ani de detentie si aproape 2 ani si jumatate de stramutare si nu faceam din asta un motiv sa obtin nici avantaje materiale, nici sociale si nici sa ma bat cu pumnul in piept. Era ceva ce imi apartinea si nu un mijloc prin care sa obtin un avantaj.

 Urmare a unor verificari asupra actelor in baza carora aceasta persoana primise calitatea de fost detinut politic si beneficiar al DL 118/1990, ca urmare a unei sesizari, am constatat ca    executase 5 luni de detentie, in Gherla, in anul 1976 si ca ca fusese judecat si  condamnat de un tribunal civil din Orastie, in conditiile in care,  inca din 1965, delictul de trecere a frontierei nu mai era delict politic; din 1965 Gherla nu mai era inchisoare pentru detinuti politic, ci de drept comun. Individul, pe nume Pop Mihai, era detinut de drept comun, condamnat de un tribunal civil si desi in DL 118/1990, la art. 1, lit. a, este prevazut ca actul de condamnare trebuie sa faca dovada ca motivul condamnarii a fost politic, a fost acceptat de catre cei din Comisie fara sa probeze ca tentativa de trecere frontiera ar fi avut motivatie politica. Vina ca a beneficiat material si a obtinut un ascendant social, o poarta si cei din Comisie, care au incalcat legea, dar au adus si ofense adevaratilor detinuti politic. A fost si vina mea, ca nu am sesizat autoritatile statului, sa fie tras la raspundere si sa plateasca pentru infeactiune.

  La cativa ani dupa incidentul de care am vorbit, a aparut un alt caz. Si acesta a ajuns  in Comitetul de Conducere al filialei. O sesizare telefonica anonima, dar si relatarile lui despre locurile unde executase detentia si conditiile in care executase si care erau absolut altele de cat locurile si conditiile in care executaseram noi detentia, precum si insistentele unor colegi, fosti detinuti politic, uluiti de ce povestea despre detentie, m-au determinat sa cer acte si lamuriri unor autoritati, respectiv Directiei Muncii si Protectiei Sociale Constanta, care ii acordase calitatea de beneficiar al DL 118/1990 in anul 1998, Ministerului de Justitie, Dir. Instantelor Militare, care printr-o adresa dubioasa ii certificase calitatea de fost detinut politic si inscrisese in adeverinta un numar de dosar, CNSAS-ului, in calitate de depozitar al dosarelor penale, de urmarire si/sau de retea, pentru fostii detinuti politic si Arhivelor Statului, repectiv UM 02405 Pitesti, de unde am si primit dovezi oficiale ca era vorba de un infractor de drept comun. Numarul de dosar trecut in adeverinta pe baza careia i se acordase calitatea de beneficiar al DL 118/1990, apartinea unei alte pesoane. Pe o filiera infractionala, individul a obtinut in mod fraudulos calitatea de beneficiar al DL 118/1990 si a beneficiat si inca beneficiaza de avantaje, inclusiv de o indemnizatie pentru 4 ani de detentie, desi, cu acte oficiale, am sesizat pe cei care i-au acordat calitatea; adica, Agentia Judeteana pentru Protectie Sociala Constanta. Individul se numeste CARAIANI  ION.

   Si pentru ca toti impostorii, indiferent ca sunt politicieni, dar mai ales, au tendinta, dar si capacitatea si abilitatea sa patrunda peste tot si sa iasa, precum spune romanul “ca paduchele in frunte”, citind zilele trecute un articol, mi-a atras atentia un alt impostor, care a facut parte din filiala Constanta a Asociatiei Fostilor Detinuti Politic pana in anul 2004 cand, suparat ca nu i s-a indeplinit o dorinta ce presupunea o infractiune, a parasit filiala, dar nu inainte de a intreprindre tot felul de intrigi, de minciuni si de turnatorii, ajungand pana la regretatul Ticu Dumitrecu, atunci Presedinte al AFDPR, care l-a tratat ca pe un impostor. Ca asa a trait: turnand si mancand pe unul si pe altul, probail, dupa iesirea din detentie. Stiu ca o buna parte dintre fostii detinuti politic cu ani grei de detentie, din filiala, il invinuiau de gainarii si imi cereau insistent indepartarea lui din filiala. Cei mai vehementi impotriva lui erau cei grupati in Fundatia George Manu, adica cei de oerientare legionara. Acum, individul, pe nume Stanescu Marin, zis Mirel, este in grupul lor, dar si protejatul Presedintelui AFDPR, dl. Bjoza si nu numai. Pe tema protejarii impostorului de catre dl. Bjoza, pana la incalcarea Statutului, am si avut un comentariu intitulat “Cine se aseamana, se aduna”.  Un material aparut in Ziua de Constanta, in data de 20 septembrie 2015, sub titlul “Incredibila suferinta a unui fost detinut politic, din Constanta, sub regimul lui Ficior”, din care redau:

Reporter:Cum ati ajuns la incisoare?

Mirel Stanescu, fost detinut politic: “In anul 1957 eram elev in clasa a X-a la Liceul Mihail Eminescu, atunci ii zicea Ana Ipatescu.  Intr-un cerc de colegi am discutat ca ascult un post de radio strain. Tatal meu era radiofonist. La vremea aceea erau mai putine aparate de radio. Le-am spus colegilor ca ascult Vocea Americii, posturi straine, ca urasc comunismul, ca as vrea sa plec din tara. Unul dintre colegi m-a spus tatalui sau care avea o functie importanta ori la Casa Alba, ori la Securitate. In dimineata zilei de 13 august 1957, eram cu cartile pe masa. La ora 06.00 bate mama in geam si imi spune ca ma cauta doi insi la poarta. Am deschis si eu mirat, eram imbracat sumar, era cald, era vara. Cei doi intra in casa, incep sa-mi caute cartile din biblioteca, ca aveam anumite carti. Pe vremea aceea se citeau asa numitele doxuri. Se citeau pe sub mana. Erau interzise. Niste romane de aventura erau atunci. Si unul dintre ei a luat doxurile acelea in mana, dandu-le apoi celuilalt, spunand <Ia uite ce citeste! Literatura decadenta!> S-au mai uitat prin biblioteca dupa care mi-au zis <Imbraca-te si mergi cu noi!> M-am imbrcat. Pe o strada, laturalnica, era o masina, care astepta acolo si m-au dus la Securitatea de pe Bulevardul Mamaia. Securitatea tocmai se construia, inca nu era complet gata……………..”.

Reporter: Care a fost acuzatia care vi s-a adus?

Mirel Stanescu, fost detinut politic: “Am fost acuzat de ostilitate fata de regimul democratiei populare si de acte preparatorii de a pleca din tara. Mi-am dat seama ca totul mi se trage de la ce am vorbit la scoala”.

…………………………………………………………………………………………..

Reporter: Ati crezut ca veti ajunge ziua in care veti fi eliberat?

Mirel Stanescu, fost detinut politic:” In august 1960 am fost eliberat. Mi-am completat scoala la seral………”.

……………………………………………………………………………….

Impostorul Marin Stanescu si-a construit un CV. Sa vedem ce ne spune in CV-ul construit! Ne spune ca in 1957 era elev in clasa X-a la Ana Ipatescu. Impostorul a citit despre altii cum e cu scoala, dar a omis un amanunt foarte important: in 1957 a fost a 3-a si ultima serie de absolventi ai liceului cu X clase. Comunistii aveau nevoie de cadre si in 1955, 1956 si 1957, liceul s-a absolvit cu X clase. Eu am facut parte din seria 1956. El nu putea sa fie elev in clasa X-a, ci absolvent de liceu. Ne mai spune ca l-a turnat un coleg al carui tata avea o functie importanta la Casa Alba sau la Securitate. Ne mai spune impostorul ca a fost arestat pentru ostilitate fata de regimul de democratie populara si de acte preparatorii pentru plecarea din tara.  In alte declaratii, ne mai spune ca a fost aresta la 16 ani, desi el a  implinit 17 ani la mai putin de o luna dupa arestare, dar probabil ca asa a considerat ca da mai bine. Si tot el declara ca a fost eliberat in august 1960, adica dupa 3(trei) ani de detentie, atat cat fusese condamnat.

Primul lucru pe care il face Securitatea dupa arestare, este sa te perchezitioneze, dupa care sa-ti deschida o fisa, intitulata FISA MATRICOLA PENALA, care te insoteste toata perioada de detentie. In ea ti se trec toate datele personale, inclusiv fizionomia fetei, orice semn particular, inaltimea, greutatea, mama, tata, studii, avere, apartenenta politica, si chiar amprentele. In acea fisa ti se trece fiecare miscare pe parcursul anilor de detentie si se incheie cu consemnarea datei de eliberare, modalitatea de eliberare si locul de destinatie. Arhivele Statului de la Pitesti, UM 02405, CNSAS si IICCMER sunt depozitarele acestor fise si pot fi accesate si citite pe site-ul IICCMER. Deci sunt publice.

…………………………………………………………………………………………………………..

Ceea ce urmeaza este parte dintr-o inregistrare facuta pentru fonoteca de la Memorialul Sighet, pentru ca, nu avea cum sa lipseasca el, vasnicul luptator anticommunist, din fonoteca de la Sighet!      

 

“Cine a înregistrat: Traian Călin Uba
Unde: Constanţa, România
Când: 20.05.2010
Who worked out the recording: Virginia Ion
Proiect: Memorialul Sighet – Departamentul de Istorie Orală
Instituţii: Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

Mirel Marin Stănescu (1940)

Minorii condamnați pentru motive politice erau socotiți majori de la paisprezece ani.

  • s-a născut la 8 septembrie 1940 în Constanţa
  • Mirel Stănescu a urmat cursurile Şcolii Generale numărul 6 din Constanţa, apoi pe cele ale Liceului „Mihai Eminescu” din acelaşi oraş
  • la 13 august 1957, Mirel Stănescu, care, în acel moment, era elev în clasa a X-a, a fost arestat şi dus la sediul Securităţii din Constanţa
  • Mirel Stănescu a fost condamnat la 3 ani închisoare corectionala la începutul lunii noiembrie 1957, în urma procesului judecat de Tribunalul Militar din Constanta, fiind acuzat de
  • ostilitate față de regimul de democrație popularăşi de „acte preparatorii de trecere a frontierei”
  • a fost eliberat la 1 septembrie 1959, după doi ani de detenţie
  • după eliberare, el a continuat să fie urmărit de Securitate până în 1978
  • în prezent, locuieşte în Constanţa. El este membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

S-a născut la 8 septembrie 1940 în Constanţa

Mirel Stănescu a urmat cursurile Şcolii Generale numărul 6 din Constanţa, apoi pe cele ale Liceului „Mihai Eminescu” din acelaşi oraş, numai până în clasa a XI-a când este arestat”.

……………………………………………………………………………………………………………………..

     In inregistrarea pentru Memorialul Sighet, spune ba ca era in clasa X-a, ba ca era in clasaXI-a; ca a fost acuzat de ostilitate fata de regimul de democratie populara, dar ca a fost eliberat pe 1 septembrie 1959.

     Sa vedem si sa analizam FISA MATRICOLA PENALA:

   FISA MATRICOLA PENALA poate fi citita destul de bine dand click pe ea.  Tot ceea ce scrie in ea este si adevarat. Fisa este deschisa de Securitate si inchisa de grefierul penitenciarului sau lagarului de unde ai fost pus in libertate.

   Scrie ca Marin Stanescu s-a nascut la 8 septembrie 1940; ca a fost arestat la 13 august 1957; ca la data arestarii era lacatus mechanic  si lucra la Silozul Port din Constanta; ca tatul lui era ACTIVIST P.M.R. adica in varful activului judetean al partidului communist, atunci muncitoresc; ca la capitolul studii avea 7(sapte) clase elementare; ca era U.T.M-ist, probabil facut la locul de munca, ca doar era fiu de activist communist; ca a fost condamnat conform art. 267, pentru trecere frontiera, la 3(trei) ani de detentie; ca a trecut prin Jilava, Ocnele Mari si Periprava(3 luni), de unde, la data de 1-IX 1959, deci dupa 2(doi) ani, nu 3, a fost pus in libertate conform D.L.(inseamna Decret Lege) nr. 322/959.

Si eu eram atunci inchis, ma aflam la Gherla si nu am auzit de un asemenea decret si nici nu am auzit sa se fi eliberat vreun confrate. Sa fi fost vreun Decret cu destinatie: pentru fii nomenclaturistilor?  Tot ce se poate!

Intr-o precizare anterioara, am spus ca atunci cand este vorba despre fosti detinuti politic, proba in fata Comisiei se facea cu copie legalizata dupa Sentinta de condamnare de catre un Tribunal Militar, pentru motive politice si copie legalizata dupa Biletul de eliberare sau un alt act legalizat din care sa reiasa cat ai executat din condamnarea primita, pentru ca se poate sa executi mai putin sau chiar mai mult de cat fusesesi condamnat, asa cum a fost si cazul impostorului.

  Dar sa vedem ce a facut Stanescu Marin, fiul fostului activist communist, devenit dupa decembrie 1989, unul dintre cei mai aprigi luptatori anticommunisti: se prezinta la Comisie cu copie legalizata dupa Sentinta nr. 501/1957 a Tribunalului Militar Constanta, prin care fusese condamnat 3(trei) ani de inchisoare pentru trecere frauduloasa de frontiera, dar in loc de Bilet de Eliberare sau un alt act oficial emis de vreo autoritate, respective UM 02405, Pitesti(care ii si emisese copia legalizata dupa Sentinta), din care sa reiasa ca a executat doar 2(doi) ani si 17(saptesprezece) zile de detentie si ca fusese pus in libertate nu in luna august 1960, asa cum a declarat in multe ocazii, ci pe 1 septembrie 1959, cu DL nr. 322, Stanescu Marin a adus declaratii notariale a doi martori mincinosi care, au declarat ca acesta ar fi fost pus in libertate dupa 3(trei) ani de detentie. Curios este ca si Comisia, contrar oricaror uzante pentru dovezile ce trebuiau depuse de un fost detinut politic, a admis probele nefiresti  si prin Hotararea nr. 720/29.01.1991, a consfintit  ca Stanescu Marin, conform cereri depuse, a executat 3(trei) ani de detentie, adica de la 13.08.1957, pana la 13.08.1960. Si asa, printr-un act ce se numeste infractiune, de mai bine de 26 de ani, Stanescu Marin incaseaza indemnizatie pentru un an de detentie in plus. Unii, vor spune ca este o gainarie. Eu spun ca este si infractiune. Cei care au dat declaratiile mincinoase sunt Grigoras Vasile si Cosma(daca am citit bine) Mihai. Grigoras Vasile a fost colegul lui de seviciu, tot lacatus mechanic la Siloz Port Constanta, condamnat in aceeasi cauza, trecere frontiera, impreuna cu Beer Valentin, tot lacatus mechanic la Siloz Port si toti UTM-isti cu 7 clase elementare.  Grigoras Vasile a fost condamnat 5(cinci) ani, pe care i-a si executat si nu la Periprava, ci in Gherla. L-am cunoscut si stia foarte bine cand si cum se eliberase colegul lui de lot, Marin Stanescu, dar asta nu il impiedicase sa dea o declaratie mincinoasa.

Iata si copia dupa Hotararea nr. 720/29.01.1991, prin care infractorul Stanescu Marin a sfidat si sfideaza adevaratii fosti detinuti politic si a inselat si inseala inca Statu Roman cu o indemnizatie pentru 3 ani de detentie si vechime in munca de 4 ani si 6 luni, in loc de 2 ani, ca cel mai ordinar infractor, chiar daca este protejatul dlui. Bjoza si ca mare luptator anticommunist, este nelipsit, dupa disparitia lui Ticu, de la Congresele AFDPR:

STANESCUM

STANESCUM_0001

Dati click,  pe rand, pe cele doua nume si va va aparea Hotararea de beneficiar al DL 118/1990 a individului, cu 3(trei) ani de detentie.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

CAND ADEVARUL ESTE ALTUL

Cand filiala noastra a hotarat ridicarea Monumentului Memorial de la Poarta Alba, a gandit si la perspective de viitor pentru ingrijirea, intretinerea si cinstirea celor in memoria carora a fost ridicat. Printr-un Protocol incheiat cu Primaria Poarta Alba, ce prevede trecerea monumentului in patrimoniul localitatii, asa cum si figureaza acum,  Primaria si-a asumat o serie de obligatii, precum  paza si intretinerea lui, dar au fost stipulate si alte intelegeri intre predator, respectiv Asociatia Fostilor Detinuti Politic din Romania, filiala Constanta si primitor.  Dar zidirea unei manastiri langa monument ar fi insemnat cu totul altceva. Ar fi fost un ansamblu fericit de ruga si de cinstire a celor fara morminte si ar fi dat siguranta vesniciei, asa cum a fost, cum este si cum sper ca va fi credinta acestui neam. Si parca prevestind ce o sa se intample, urmare a unei intrevederi cu IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, concretizata printr-o deplasare la fata locului, am cazut de acord asupra zidirii unei manastiri langa monument. Am si stabilit demersurile ce trebuiau facute pentru obtinerea terenului si caile de colaborare. Dar totul s-a redus doar la atat, pentru ca fara nicio explicatie si evitind orice comunicare cu noi, zidirea unei manastiri langa monument a ramas fara raspuns si fara explicatii din partea IPS Teodosie. Si asta, in timp ce pe aria cuprinsa de Arhiepiscopia Tomisului, manastirile si schiturile au aparut ca ciupercile. Dar, dupa cum vom vedea, demersul nostru a incoltit idea, materializarea ei fiind hotarata de alte resorturi.

Numai lângă Monumentul Memorial de la Poarta Albă, ridicat de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Constanţa, în memoria celor exterminaţi de comunişti, pe canal, în anii 1950 – 1953, mulţi fiind chiar preoţi, nu a vrut ÎPS să ridice un lăcaş monahal. Şi asta, după ce preşedintele filialei Constanţa a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici făcuse toate diligenţele pentru obţinerea terenului, promisese concursul, inclusiv material, şi chiar avusese o discuţie cu ÎPS la faţa locului şi obţinuse acordul acestuia. De ce o fi îngropat ÎPS proiectul şi a adoptat legea tăcerii la demersurile AFDPR Constanţa, ştie numai domnia sa. Noi doar bănuim”, spune cititorul nostru, în comentariul postat pe site.

“Ziua de Constanta, 27 martie 2010, reporter Manuela Moldoveanu

Pentru a afla cum stau lucrurile, l-am contactat telefonic pe şeful AFDPR Constanţa, Paul Andreescu. Liderul foştilor deţinuţi politici din Constanţa ne-a confirmat cele relatate de către cititor”.

Paul Andreescu: „Ne dorim construirea unui schit”

„Am avut o discuţie pentru construirea unui locaş de cult, a unui schit, cu ÎPS Teodosie, în urmă cu trei ani. Atunci s-a arătat încântat de idee. Am stabilit că vom face noi demersurile necesare, că vom vorbi cu Primăria Poarta Albă pentru a ne pune la dispoziţie suprafaţa necesară de teren, lângă monument. Am formulat în acest sens o adresă către administraţia locală din Poarta Albă, pe care am depus-o mai întâi la arhiepiscopia Tomisului, pentru a vedea dacă sunt de acord cu cele scrise de noi în adresă”, ne-a declarat Paul Andreescu. Preşedintele AFDPR Constanţa a adăugat însă, că totul a rămas la nivelul de discuţii.

 „Pentru că nu primisem niciun răspuns, am revenit la acea adresă, iar ulterior l-am împuternicit pe domnul Gheorghe Cuşa să poarte discuţiile cu Arhiepiscopia”, a afirmat Paul Andreescu, adăugând că reprezentanţii AFDPR s-au mai întâlnit cu ÎPS Teodosie la un eveniment, dar că ar fi „evitat” subiectul.

 „Ne dorim foarte mult să construim acest locaş de cult lângă Monumentul Memorial de la Poarta Albă, ridicat în amintirea celor răpuşi de regimul comunist la Canal”, a subliniat şeful AFDPR Constanţa.

Arhiepiscopul Tomisului: „Sprijinim acest proiect”

L-am contactat şi pe Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, pentru a afla dacă proiectul pe care AFDPR vrea să îl realizeze în parteneriat cu Arhiepiscopia mai are vreo şansă. Înaltul prelat îşi aminteşte că foştii deţinuţi politici voiau să construiască un locaş de cult, dar nu un schit, ci o troiţă. „Sprijinim acest proiect. Da, ştiu, voiau să construiască acolo o troiţă parcă. Îi aştept pe reprezentanţii foştilor deţinuţi politici să discutăm despre el. Telefonul meu este deschis şi pot să mă caute să stăm de vorbă”, ne-a declarat ÎPS Teodosie. Mai mult decât atât, Arhiepiscopul Tomisului a precizat că se va ocupa de acest proiect „imediat după sărbători”. Rămâne de văzut dacă dialogul se va concretiza, şi în ce formă, şi dacă, discuţiile nu vor mai dura încă trei ani.”

Fata de continutul articolului, trebuie sa fac precizarea ca imputernicirea dlui. Cusa a fost cel putin nepotrivita, iar raspunsul dat reporterului  de catre IPS Teodosie, este neadevarat. Ca sa ma exprim delicat. Niciodata, in nicio discutie nu a fost vorba despre troita, ci despre manastire. Pentru  troita nu aveam nevoie nici de aprobarea IPS  si nici de 3000 de metri patrati, atat cat solicitasem Primariei Poarta Alba pentru concesionare. O troita puteam sa o construim foarte bine in incinta parcului ce inconjura monumentul. Am fi avut nevoie, probabil, de aprobarea primariei Poarta Alba.     In acelasi an, 2010, a mai aparut o surpriza neplacuta: noul primar, in persoana dlui. Delicoti Vasile,  incalcand unilateral Protocolul incheiat in anul 2000 intre asociatie si Primarie, cu ocazia predarii monumentului si in totala lipsa de respect fata de semnificatia acestuia si fata de memoria celor pentru care a fost ridicat(valori ale neamului romanesc),  fata de cei care au facut mari eforturi ca sa il ridice, respectiv Asociatia Fostilor Detinuti Politic filiala Constanta, precum si fata de cei care, prin contributia lor au facut posibila ridicarea monumentului, a desfacut contractele de munca paznicilor, lasand monumentul prada devastatorilor si distrugerii. Motivul invocat a fost criza economica si financiara. Totdeauna se pot gasi justificari, inclusiv pentru faptele rele.. Dar adevarul este altul, pentru ca dl. Primar avea posibilitatea sa gaseasca solutii pentru intretinerea si conservarea monumentului, dar  totdeauna, orice fapta a noastra mai are si alte motive. Si pentru ca monumentul sa nu fie devastat, dar si din respect pentru memoria celor pentru care a fost ridicat si din respect fata de cei care au facut posibila ridicarea lui, spre rusinea autoritatilor acestui stat, tot noi, fosti detinuti politic din filiala Constanta, atatia cati mai suntem, am sustinut si sustinem, din iunie 2010, din indemnizatiile noastre, cheltuielile pentru paza si intretinerea lui, chiar daca, criza economica a trecut, iar localitatea are o situatie economica destul de buna. Imi aduc aminte ca intr-o discutie cu domnia sa, dl. Primar mi-a spus ca “pe cetatenii din comuna nu ii intereseaza monumentul” si nu pot sa nu ii dau dreptate.. Numai ca dl. Primar a omis sa spuna ca are si obligatia sa le spuna cetatenilor din comuna si dece si pentru cine a fost ridicat monumentul si sa ii faca pe cetatenii comunei sa fie mandri ca au un monument ridicat in memoria unor valori ale acestui neam si ca cei in memoria carora a fost ridicat monumentul, au fost si vor ramane simbolul luptei pentru libertatea, pentru credinta si pentru demnitatea acestui neam. Ma intreb daca elevilor, carora le-a vorbit despre bucuria de a invata intr-o scoala moderna si care este meritul dlui. Primar, nu ar fi trebuit sa le vorbeasca si despre curajul si jertfa celor carora monumentul le este cruce si mormant si ca un pic din faptul ca ei dispun de conditii decente de invatare, se datoreaza si lor un pic. Sau, stiu copiii ca edilii lor refuza sa contribuie la intretinerea monumentului cu o suma ce nu ar saracii comuna si ca fostii detinuti politic, supravietuitori ai ororilor comunismului, putini cati mai sunt, suporta cheltuielile pentru monument din putinul lor?

  Cred ca in jur de 20 mai 2012 am primit un telefon de la Arhiepiscopia Tomisului, prin care eram invitat la o conferinta de presa prilejuita de lansarea proiectului construirii Manastirii de la Poarta Alba. Lansarea urma sa aiba loc pe data de 23 mai 2012, la orele 10. Am ramas uluit. Era o surpriza pe care nu o mai asteptam, dar pe care o visasem ani de zile si bineinteles ca am acceptat participarea. Dar, dupa ce mi-am  mai revenit din uluiala, mi-a incoltit o indoiala in suflet si ca sa aflu amanunte, am dat un telefon dlui. Primar Delicoti Vasile, care mi-a confirmat ca se va ridica o manastire, dar nu langa monument, ci undeva intre Galesu si Ovidiu, unde ii atribuise si 2 ha de teren arabil. Ulterior am aflat ca un credincios, proprietar de teren agricol alaturat celor 2 ha,  donase pentru manastire inca 3 ha. Am fost revoltat si nu am putut sa iert nici pe IPS Teodosie, pe care l-am invinuit de avaritie, crezand ca pamantul a fost singurul motiv pentru care refuzase ridicarea manastirii langa monument, dar si pe Primarul localitatii Poarta Alba, reprosandu-i ca putea sa doneze manastirii si 100 de hectare, dar trebuia sa il oblige pe IPS sa ridice manastirea numai langa monument. Ar fi fost si in interesul lui, al Primarului si in interesul comunei si s-ar fi realizat un ansamblu manastire-monument care, chiar ar fi cinstit memoria celor pentru care ar fi fost ctitorite si ar fi facut cinste si Bisericii si comunei si celor care le-ar fi realizat. Rezultatul a fost ca in ziua urmatoare  am anuntat, in semn de protest fata de locul unde urma sa se construiasca manastirea, ca  refuzam sa particip la conferinta de presa. Dovada este comunicatul pe care Arhiepiscopia il si facuse si in care eram mentionat si pe care il si redau in parte:

Lansare proiect Manastirea Poarta Alba

IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va sustine miercuri, 23 mai, de la ora 10.00, o conferinta de presa prilejuita de lansarea proiectului construirii Manastirii de la Poarta Alba. Manastirea va fi inchinata memoriei martirilor, detinuti politici, morti la construirea Canalului Dunare – Marea Neagra, mai ales in perioada 1949 – 1953. Conferinta de presa va fi sustinuta la Palatul Arhiepiscopiei Tomisului de IPS Teodosie si de dl. Paul Andreescu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania – Filiala Constanta. Cu acest prilej vor fi prezentate si primele imagini ale machetei viitoarei manastiri.

Biroul de Comunicare”   Este vorba de data de 23 mai 2012.

Un timp am trait cu revolta ca din cauza avaritiei, IPS ridicase manastire in loc nepotrivit, iar Primarul, din alte interese, contribuise la neimplinire. Dar timpul a inceput sa dezlege adevaratele resorturi ale ridicarii manastirii pe acel loc si al dezinteresului manifestat fata de monument, atat din partea  IPS Teodosie, cat si din partea Primarului localitatii Poarta Alba.

La sfintirea Monumantului Memorial de la Poarta Alba, in 29 septembrie 2000,  slujba a fost oficiata de un preot Ortodox, un preot Catolic si un Muftiu, pentru ca monumentul a fost ridicat in memoria tuturor celor care au fost exterminati de regimul comunist de-a lungul canalului. Dupa sfintire, imi aduc aminte ca regretatul Bucur Brasoveanu, ce se revendica reprezentantul unei ramuri a celor ce se pretind legionari, pentru ca mai era o ramura grupata sub egida Fundatia George Manu, a sugerat ca monumentul sa fie dedicat legionarilor exterminati la lucrarile canalului. Raspunsul  a fost ca monumentul este si va ramane ridicat in memoria si spre pomenirea tuturor celor exterminati pe canal, indiferent de nationalitate, religie sau crez politic, nu doar pentru o anume categorie de detinuti politic, de un anumit crez. Din pacate, nu aceleasi motive au stat si la baza ridicarii manastirii.  Locul ridicarii manastirii a fost hotarat pe alte criterii si nu pentru toti cei exterminati pe Canal, iar prezenta parintelui Justin Parvu, staretul manastirii Petru Voda la stabilirea locului, nu a fost intamplatoare. Acolo au fost baracile in care au fost incarcerati preoti, multi legionari, adusi la lucrarile canalului, iar precizarea din comunicatul Arhiepiscopiei Tomisului ca “Manastirea va fi inchinata memoriei martirilor detinuti politic, morti la construirea Canalului Dunare-Marea Neagra”, nu corespunde adevarului. Daca era destinata tuturor detinutilor politic exterminati pe Canal, locul ei ar fi trebuit sa fie langa monument. Acolo, cu 13 ani mai devreme, a fost stabilit si ridicat un semn de cinstire si de pomenire pentru toti cei exterminat pe Canal, fara sa se tina cont de religie sau de crez politic.  Parintele Justin Parvu a trait si a murit cu convingeri legionare. Nu a facut niciodata un secret din convingerile lui si l-am respectat pentru asta. Dar parintele Justin Parvu a stabilit locul si a participat personal la punerea pietrei de temelie si la sfintirea lui sub imperiul convingerilor sale. Si o dovada in plus este ca.de stabilirea locului unde s-a zidit manastirea, nu a fost straina nici Fundatia George Manu. Iata si documentul vremii care vine sa probeze cele afirmate:

“Manastire in memoria detinutilor de la Poarta Alba

Vineri, 1 iunie, de la ora 18.00, IPS Teodosie va sfinti locul unde urmeaza sa se construiasca Manastirea Poarta Alba-Galesu. Terenul a fost pus la dispozitie de catre Primaria Poarta Alba, acesta fiind locul fostelor baraci din zona Galesul, zona cunoscuta pentru numarul mare de preoti, detinuti politici, care au murit aici.

Manastirea va fi inchinata memoriei martirilor, detinuti politici, morti la construirea Canalului Dunare-Marea Neagra. La slujba va fi prezent si Parintele Justin Parvu, unul dintre supravietuitorii Canalului.

Sunt asteptati fosti detinuti politici din toata tara, precum si urmasii acestora.

Locul unde va fi amplasata Manastirea este la 3 km de Poarta Alba, din soseaua E81 (Bucuresti – Constanta), spre localitatea Galesu, pe marginea dreapta a Canalului Midia-Navodari

Comunicat 31 mai 2012.”

     Si daca zidirea manastirii in loc cu adresa nu a fost indeajuns, au inceput sa apara si alte zidiri, care sa imparta si mortii in mortii nostri si mortii ceilalti, de parca n-am fi noi, cei inca vii, destul de impartiti. Asa a mai aparut un monument ridicat de membri ai Fundatiei George Manu, sfintit de IPS Teodosie si autorizat de Primaria Poarta Alba si despre care este scris ca: Monumentul dedicat victimelor din lagărele de muncă forțată ale Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari a fost inaugurat duminică, iar la baza crucii din marmură este inscripționat un citat al părintelui Justin Pârvu: „Pământul acestei ţări este sfânt prin martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc”.

     Nu stiu cate monumente este bine sa fie ridicate pe traseul mortii si nici cat este de bine si cat este de rau daca ar fi numai unul sau daca ar fi mai multe. Poate ca un monument pentru fiecare dintre cei exterminati pe Canal ar fi prea mult. Poate ca unul singur este prea putin.  Dar cand exista deja un monument ridicat cu multi ani inainte si acesta, prin inscrisurile ce le are, dovedeste ca este inchinat tuturor celor exterminati pe canal in anii de dictatura comunista si unde, de la sfintirea lui, in fiecare an, filiala Constanta a Asociatiei Fostilor Detinuti Politic organizeaza slujbe pentru pomenirea si cinstirea tuturor, te intrebi cat de adevarata este precizarea ca noul monument este dedicat tuturor victimelor din lagarele de munca fortata ale Canalului sau numai anumitor victime, de o anumita convingere.

:

      Monumentul a fost urmat de ridicarea si sfintirea a inca doua troite, ambele in colaborare cu Fundatia George Manu si sfintite de IPS Teodosie. Una dintre troite este amplasata la mica distanta de monument si dupa inscriptie, este lesne de inteles  cui ii este dedicata si cata legatura are cu locul unde este amplasata si cu mortii pe canal nelegionari.

“Duminica 1 februarie 2015, dupa Sfanta Liturghie, a avut loc sfintirea unei noi Troite ridicate de Fundatia George Manu la Manastirea Poarta Alba – Galesu, judetul Constanta. Troita este inchinata martirilor eroi care in prigoanele carlista, antonesciana si comunista au fost: asasinati, executati, omorati in anchete, lagare, temnite, colonii de munca fortata, in mina, in sate luptand impotriva colectivizarii, pe front, in munti, in deportare, in domiciliu obligatoriu, in tara sau exil. Va reamintim ca in data de 1 iunie 2014 IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a sfintit prima troita de la Poarta Alba inchinata Robilor Canalului:              3 Iunie 2014 – Troiţa Robilor de la Canal”

 “3 Februarie 2015 – O nouă Troiţă la Mănăstirea Poarta Albă
Cu ajutorul lui Dumnezeu Fundaţia George Manu şi Frăţia Ortodoxă Sfântul Gheorghe au ridicat o nouă Troiţă la Mănăstirea Poarta Albă Galeşu. Dacă prima Troiţa sfinţită la 1 iunie 2014 a fost închinată Robilor Canalului a doua am închinat-o: “Martirilor eroi care în prigoanele carlistă, antonesciană şi comunistă au fost: asasinaţi, executaţi, omorâţi în anchete, lagăre, temniţe, colonii de muncă forţată, în mină, în sate luptând împotriva colectivizării, pe front, în munţi, în deportare, în domiciliu obligatoriu, în ţară sau exil”.

Cezarina Condurache

   Nu am facut decat sa imi exprim  mahnirea, dar si revolta ca din motive ce nu au nimic comun cu lupta, suferinta si jertfa celor exterminati pe Canal si departe de respectul ce ar trebui sa il avem pentru memoria lor, i-am impartit si pe ei dupa chipul si asemanarea noastra. Si cand printre participanti la asemene infaptuiri apare impostorul-infractor Marin Stanescu(zis Mirel), aciuiat acum sub umbrela legionara, nu este de mirare ca se intampla asa.

“ Doi supraviețuitori ai regimului de teroare comunist, Nae Nicolau (DREAPTA) și Mirel Stănescu (STÂNGA), vizibil emoționați, și-au amintit despre vremurile de atunci.

Fundatia “George Manu”,
2001- 2015

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

 

Damnati

Nu mai stiu daca noi, ca popor, suntem un popor damnat sau numai acesti netrebnici pe care tot noi, in inconstienta noastra, ii cocotam acolo de unde ne otravesc sufletele si ne obliga sa le suportam duhoarea de strigoi ai unui trecut de care nu se pot desprinde, pe care il tot rostogolesc spre noi si in care vor sa traga si generatiile viitoare.
Mi-am exprimat convingerea ca PSD-ul, partid nascut din cenusa securisto-comunista, are si oameni de valoare, de conditie si cu demnouaue, dar cred ca m-am inselat. Despre ce fel de demnitate poate sa fie vorba intr-un partid care pe locul de onoare are asezat un bolsevic vinovat de crime impotriva poporului roman inainte de 1989, vinovat de crime impotriva poporului roman in 1989 si dupa, vinovat pentru distrugerea morala si economica a tarii si nepedepsit! Despre ce fel de demnitate poate sa fie vorba intr-un partid care are in frunte un specialist in furtul temeliei democratiei, uns intre timp si al 3-lea om in stat, un infractor care face si desface tot ce se poate in tara asta! Despre ce fel de incredere poate sa fie vorba intr-un partid care nu mai unelteste numai noaptea, ci si la lumina zilei, preocupat nu de problemele majore ale tarii, cum sunt educatia, sanatatea, economia, insanatosirea morala a societatii, ci de cum sa scape jefuitorii, pungasii, borfasii si criminalii aflati dincolo de gratii sau in afara lor! Cum se impaca demnitatea cu un partid care, daca nu poate sa schimbe oamenii si sa puna in fruntea unor institutii slugi care sa le slujeasca interesele, atunci schimba legile si face legea faradelege! Daca m-am inselat, inseamna ca: PSD are si oameni capabili, asa cum a avut si comunismul, dar fara tinuta si fara demnitate. Si asa cum a fost partidul din care au provenit s-au din care s-au prasit, structurat pe supremul stapan si pe stapani mai mari sau mai mici si lingai ai stapanilor pe aceeasi masura, practica aceeasi politica: a minciunii, a manipularii, a dezbinarii si a nationalismului communist, diferenta fiind ca mascarada politica se practica sub umbrella democratiei, dar tot “in numele si pentru binele poporului”.
Despre condamnarea tortionarilor am spus inca de la inceput ca este o diversiune lansata tot de PSD, care vroia sa confiste anticomunismul, sa ascunda dimensiunea crimelor comunismului si sa acopere adevaratii si marii criminali. Dupa ce 26 de ani te-ai scremut sa condamni doi nevolnici, manipuland si mintind poporul ca ei sunt vinovatii pentru exterminarea elitelor tarii si pentru surparea stalpilor pe care s-a bazat si se bazeaza orice societate civilizata: familie, credinta, proprietate, libertate si demnitate, sa vi la putin timp si sa propui gratierea lor, este infiorator. Este mai mult decat ce au facut comunistii care, spre a da un semnal de bune intentii fata de lumea libera, dar si spre a o insela, a condamnat in doua randuri cativa Acari Paun invinuiti de crime contra umanitatii, dupa care i-a gratiat, i-a repus in functii si le-a dat, retroactiv, gradele, salariile si toate facilitatile si avantajele cu care erau gratulati inainte. Resturile securisto-comuniste si progeniturile lor degenerate, unite sub acelasi stindard, aliate cu rezduri scurse dintr-un partid istoric, impreuna cu ramasite ale lichelismului communist, ajutati de trimbite puse in slujba unor infractori care dispun de mijloace moderne de propagare a raului si de spalare de creere, sub ochii nostri, dau un atac furibund asupra sperantelor ca cel putin nepotii nostri vor trai intr-o Romanie a demnitatii si a virtutii. Sau poate ca parintii lor si chiar bunicii si de ce nu, le va fi ajuns cutitul la os si se vor hotara sa arate copiilor, respectiv nepotilor, ce inseamna mandrie si demnitate si vor alunga strigoii care ne otravesc prezentul si ameninta viitorul. Daca nu cumva, totusi, sunt si oameni demni in randul lor si ei, cei demni, vor avea cutezanta sa faca ceea ce trebuie facut.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

POATE II CUNOASTETI

  Fac publice datele ofiterilor de securitate care m-au supravegheat, care mi-au controlat  si mi-au conditionat viata din 1961, de la  eliberarea dupa 5 ani de detentie in sistemul concentrationar communist si stabilirea domiciliului fortat la Rubla, in Baragan, pentru ca au socotit ca inca nu eram reabilitat si pana in decembrie 1989. Datele de care dispun sunt date oficiale, primite la cererea mea, de la CNSAS si le pot pune la dispozitie oricui. Sunt sigur ca in timp ce traim farsa condamnarii tortionarilor, cu doi monstri scofalciti, ceilalti, care mai traiesc, primesc pensii de cateva ori cat cele ale celor pe care i-au arestat, torturat in anchete sau le-au scotocit viata si sufletele, i-au amenintat, santajat si agresat fizic si psihic. Lista mea este lunga, pentru ca in 28 de ani, peste 90 de ofiteri de securitate au avut treaba cu mine, dar nu am date decat pentru o mica parte dintre ei: atatia cati mi-a deconspirat CNSAS. Iata o prima lista:

  1. Boruz Ion, nascut la 18.01.1947, in com. Baraganu, jud. Constanta, maior in 1987, in cadrul Securitatii Constanta, Serviciul 1. S-a ocupat de mine in 1972;
  2. Canepescu Constantin, fost Canapescu, nascut la 14.09.1936, in com. Dragotesti, sat Popanzalesti, jud. Dolj, care s-a ocupat de mine in anii 1976, 1980, 1981 si 1983, ca ofiter la Securitatea din Constanta. In 1983 avea grad de colonel;
  3. Gheorghita Chivu, nascut la 02.06.1936, in Lanurile, jud. Braila. A fost ofiter la Securitatea Constanta si s-a ocupat de de mine in 1974, cand avea gradul de loc. colonel;
  4. Morcan Ion, nascut la 23.05.1941, in com. Adamclisi, sat Abrud, Jud. Constanta. A fost ofiter al securitatii Constanta si s-a ocupat de mine in aanii 1978 si 1986. In 1986 avea grad de maior;
  5. Suciu Alexandru, nascut la 08.02.1927, in Brasov. A fost ofiter al securitatii Constanta si s-a ocupat de mine in 1974 si avea grad de maior;
  6. Visinoiu Gheorghe, nascut la 27.03.1934, in com. Fantanele, jud. Prahova. A fost ofiter al securitatii Constanta si s-a ocupat de mine in 1988, cand a cerut mentinerea urmaririi mele. Avea grad de loc. Colonel;
  7. Petrescu Stefan, nascut la 25.12.1931, in Constanta, sef serv. III la Securitatea Constanta, in 1979 era colonel. S-a ocupat de mine in 1961, pe cand eram cu domiciliu fortat la Rubla, Jud. Braila;
  8. Serea Ion, nascut la 15.08.1941, in Campina, jud. Prahova. In 1980 era sef serv. II la Securitatea Constanta si avea grad de maior. S-a ocupat de mine in 1978;
  9. Borcan Teodor, nascut la 09.08.1936, in Babani-Oltetu, Jud. Valcea. In 1989 era colonel la Secuitatea Constanta si s-a ocupat de mine in 1973, 1984 si in 1985;
  10. Clichici Constantin, nascut la 16.09.1941, in Pascani, Jud. Iasi, ofiter al securitatii Constanta, cu grad de maior in 1989. S-a ocupat de mine in anii 1984, 1985, 1986, 1987, 1988 si1989.

    Sper ca cel putin despre o parte dintre cei enumerati sa aflu vesti. Sunt interesat daca traiesc sau nu si daca traiesc, ma intereseaza adresele lor. Multumesc cu anticipatie tuturor celor care stiind ceva, vor avea si disponibilitatea sa imi transmita ceea ce ma intereseaza.

     Vor urma si alte liste cu ofiteri de Securitate.  

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

     

ALO, DOMNU PRIMAR! ALO, DOMNU PRESEDINTE AL CJ!

Cu mai bine de o luna in urma am trimis cate o adresa oficiala atat catre Primaria Constanta, dlui. Decebal Fagadau, cat si Consiliului Judetean Constanta, dlui. Horia Tutuianu, prin care, in numele Asociatiei Fostilor Detinuti Politic filiala Constanta, am cerut cate o audienta. Nu in interes personal. Dar se vede treaba ca, desi adresele sunt oficiale si chiar confirmate de primire, domnii Primar si  Presedinte CJ nu se simt nici obligati sa raspunda, dar sa mai si acorde audientele! Sa ne considere domniile lor tot “dusmani ai poporului”, asa cum ne socoteau inainte tovarasii? Altfel, nu ne putem explica de ce in mai bine de 27 de ani, de cand existam ca asociatie, niciun Primar sau Presedinte de CJ nu a avut curiozitatea sau curajul sa calce in sediul nostru si sa afle ceva despre noi. Doar dl. Dutu Stelian, in calitatea de parlamentar, nu si de Presedinte CJ si dl. Danut Culetu, atat in calitatea de  Prefect, cat si in aceea de parlamentar au avut curajul sa intre in barlogul “dusmanilor poporului”. Dar sa stiti domnilor, ca nu suntem  si nu am fost nicicand dusmani ai poporului. Ba din contra: ne iubim si ne-am iubit tara si neamul si credinta si am dat tribut din viata noastra, multi si-au dat chiar viata, pentru libertatea si demnitatea acestui neam. Dar nici pe dvs. si nici pe inaintasii dvs. nu i-a interesat si nu ii intereseaza ca noi existam. Chiar daca, din ce in ce mai putini. Altfel, ati fi avut cel putin decenta sa ne cunoasteti si sa auziti din gura noastra, inca martori vii, cate ceva din visurile si din trecutul nostru, al tarii si al tinutului si cetatii pe care le pastoriti, pentru ca vreti sau nu, suntem parte din istoria acestei tari, acestui neam si acestui tinut. Dar nu aveti nici decenta; nici educatia  si nici puterea sa intelegeti ca o parte din ceea ce sunteti acum, este si contributia si jertfa noastra. Pe pamantul judetul pe care il pastoriti, dle. Presedinte al CJ, s-au savarsit unele dintre cele ma abominabile crime din aceasta tara. Acest judet, de la Dunare la Marea Neagra, a fost despicat cu cazmaua, cu lopata si cu tarnacopul de detinuti politic. De la Dunare la Marea Neagra, pe traseul Cernavoda – Poarta Alba – Midia-Navodari, la adancimi mai mici sau mai mari, este intesat pamantul cu osemintele semenilor nostri. Ati aflat de Monumentul Memorial Poarta Alba? Stiti cine l-a ridicat si pentru ce a fost ridicat? L-ati vizitat vreodata? Acestea si altele am vrea sa le discutam cu dvs. ca autoritate. Nu vrem nimic pentru noi. Dar vrem sa aflati, printre altele, ca spre rusinea autoritatilor, noi am ridicat monumentul si tot noi, din saracia nostra, suportam toate cheltuielile pentru iundrumare, intretinere si paza. Acest oras, dle. Primar,  in care nu exista nicio strada cu nume de fost detinut politic si niciun titlu de cetatean de onoare fost detinut politic, poarta urme vizibile, dar nemarcate, ale suferintei si jertfei fostilor detinuti politic. Stadionul a fost construit cu detinuti politic; Fantana Dragonului a fost proiectata si construita de detinuti politic; Cazinoul a fost restaurat de detinuti politic. In cladirea in care functioneaza Directia Agricola au fost torturati si chiar ucisi in anchete  incarcerati politic. Acolo inca exista sinistrele beciuri unde au curs lacrimi si sange si unde s-au curmat vieti si ar trebui gandit la amenajarea unor celule, ca cele de atunci, ca publicul constantean si nu numai, sa afle ce s-a intamplat intre zidurilr si in beciurile aceastui oras. Acolo, tot noi, fosti detinuti politic, am montat o placa comemorativa. Dupa retrocedarea spatiului in care am functionat ca asociatie, am solicitat un alt spatiu, dar in Republica Mazare a fost imposibil sa obtinem. Am primit raspuns ca nu au pentru partide politice, dar pentru noi! Aceasta era si inca este mentalitatea functionarilor in administratia Mazare si in cea de acum: noi am fost si am ramas “dusmanii poporului’. Mentalitatea si atitudinea nu s-au schimbat. Avem un cimitir in care si mortii ne sunt pedepsiti, ca nu avem sursa de apa de unde sa le ducem canita aceea de apa crestineasca de dupa moarte sau sa udam o floare. Aductiunea de apa a fost facuta si a existat chiar si un rubinet, dar nu a curs niciodata si in final a fost desfiintat, ca mortiI nostri si ai tarii, in Republica Mazare nu trebuie sa aiba apa nici pe lumea cealalta.  Si nu au nici acum. Acestea si altele sunt problemele pentru care v-am cerut sa ne acordati ceva din timpul dvs. in speranta ca totusi, administratia acestui oras ar putea sa le inteleaga si sa le rezolve. Sa nu invocati lipsa timpului, pentru ca ceea ce am cerut face parte din atributiile ce le aveti fata de cetatenii cetatii si ai judetului, daca de decenta si de respect nu poate fi vorba.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.