PENSIILE SECURISTILOR

Urmare a recalcularii pensiilor speciale, precum si a celor din grpele I si II de munca, cele speciale aproape ca s-au dublat. In categoria celor cu grupa speciala de munca intra   securistii, militienii si toti cei care au facut parte din structurile represive ale regimului comunist. Au muncit din greu baietii! Pentru victimele lor, fosti detinuti politic, aproximativ 2000 de supravietuitori, calcularea pensiei pentru anii de detentie din inchisori si lagare de exterminare, s-a facut prin considerarea unui an si jumatate la an, dar calculul s-a facut prin raportarea la salariul minim net pe economie din acea perioada. Stiti ce inseamna asta? Intre 5 si 10 lei pentru un an de detentie, in functie de perioada cand a fost executata detentia. Adica nimic. Pentru 10 ani de detentie, pensia cuvenita unui fost detinut politic este undeva in 70-80 de lei. Stiti cat ia un securist pentru un an de munca “speciala”? De 4-5 ori mai mult decat un fost detinut politic pentru 10 ani de detentie. Cand s-au luat in calcul anii de armata si de studii si alte perioade nelucrate efectiv ca vechime in munca, calculul s-a facut prin raportarea la salariul mediu brut pe economie din acea vreme, nu la salariul minim net pe economie. Dl. Bjoza, subsecretar de stat in Guvernul PSD-ALDE, ca imi este greu sa si scriu sau sa pronunt asa o decadere, neputincios si absent la ceea ce s-ar fi putut face pentru fostii detinuti politic, atatia cati mai sunt, ar fi trebuit sa aiba initiativa si sa indrepte ticalosia, ca este membru al guvernului. Dar domnia sa se pricepe mai bine la manipulat si la facut promisiuni desarte, precum cele cu “dosariada”..

PERICOLUL

Pe vremea comunismului construiam o multime de scenarii de pedepsire a criminalilor-netrebnici comunisti dupa inlaturarea lor. Unul dintre scenarii era ca dupa judecarea de catre o instanta internationala, nu de justitia autohtona care, or si-ar fi aparat stapanii prin achitare, ori ar fi pronuntat verdicte de asasinare, asa cum au si facut-o, ca sa isi multumeasca noii stapani, Ceausestii si slugile-lichele care il linguseau si sustineau, sa fie inchisi intr-o inchisoare, Aiud sau Gherla, la Zarca, cu hardau de apa si de necesitati in celule; sa fie hraniti cu hrana pe care ne-o oferisera noua; sa beneficieze de atata aer cat beneficiam noi; sa aiba atata asistenta medicala cata am avut noi; sa aiba conditiile de higiena pe care ni le-au oferit noua si din cand in cand sa ia cate o bataie dupa metode prescrise de specialistii lor, asa cum beneficiam noi si de cate o perioada de pedeapsa la izolare cu lanturi si catuse, imbracati sumar, sa doarma pe paturi fara saltele si sa manance din 3 in 3 zile, doua zile sa fie hraniti cu cate o cana cu apa calda si sare. Le-as fi facut si o favoare: i-as fi lasat sa se serveasca intre ei. Cine a fost sluga, sa fie acolo stapan. Dar le-as fi confiscat averile. As fi cerut si pentru mine o favoare: sa imi fie dat cuplul Nicolae si Elena si cateva slugi, pentru care as fi construit o mica inchisoare mobila, pe o platforma si i-as fi plimbat prin toata tara, localitate cu localitate, sa vada poporul cine ne-a chinuit si umilit si as fi incasat 1 leu/persoana pentru vizionare, bani pe care i-as fi folosit si pentru intretinere lor. Cand s-ar fi ispravit fondurile, i-as fi scos iar la plimbare, sa mai strang ceva fonduri. Reclama ar fi fost, “veniti lumeeeeeeee…..sa vedeti, dihaniile din cotet!”

    A venit si vremea socotelilor, dar in loc de judecata, am asistat la un asasinat. Ca intre comunisti, iar ceilalti –nomenclaturisti si lingai ai lor, securisti, CEisti, militieni, procurori militari, judecatori militari, etc.- au fost reanranjati si pusi in slujba noii nomenclaturi.

    Si dupa ani de la marea speranta, mai précis incepand cu sfarsitul lunii aprilie 2012, cand USL, urzeala si creatia infractorului-turnator-securist si beneficiar al unor conturi de el si de securistii lui stiute a preluat puterea in tara, am inceput iar sa imi imaginez si sa construiesc scenarii de pedepsire a celor perindati la putere din 1989 si pana acum. Si in mod special, pentru cei de acum. Comunismul a fost o adunatura de lichele formata din cei care ajungeau la varful puterii la diferite nivele si din pupatori si lingai din toate domeniile, care realizau ca totul era minciuna, nelegiuire si dispret fata de popor; de tampiti, care credeau ca sunt comunisti, chiar daca nici nu stiau cu ce se mananca comunismul si din prosti, care nu stiau de ce poarta carnetul rosu in buzunar. Urmasii lor nu se deosebesc de ei dacat prin aceia ca cei din primul esalon au jefuit si jefuiesc pe fata bogatiile tarii si isi fac legi pentru furt la vedere si fara consecinte.

   Nu am vrut ca in tara asta sa mai existe procese si condamnari de alta natura decat pentru infractiuni. Dar ei sunt mai mult decat infractori: sunt teroristi si cand vor fi inlaturati, daca cei care vor prelua puterea nu vor intelege ca prioritatile sunt anularea si indreptarea legilor stricate si condamnarea –daca va mai fi justitie in tara asta pana atunci- fara drept de eliberare pana la expirarea pedepselor a tuturor celor care au practicat terorismul politic, represiv si mediatic asupra acestui popor si asupra tarii, pericolul nu va disparea, pentru ca se va intelege ca in tara asta, cine vine la putere, poate sa faca ce vrea, ca nu li se intampla nimic.. 

Postat de Paul Andreescu.

Pentru dl. Bjoza

Blandiana: 2018 – cel mai umilitor an din istoria noastră recentă. Suntem conduşi de un grup infracţional organizat
 
Ana Blandiana (Epoch Times România)
 
Scriitoarea Ana Blandiana a catalogat anul 2018 care tocmai a trecut drept “cel mai umilitor an din istoria noastră recentă” şi a arătat cu degetul spre PSD.
“Anul 2018 a fost cel mai umilitor an din istoria noastră recentă nu numai pentru că suntem conduşi de un grup infracţional organizat, care are ca principal obiectiv demantelarea statului de drept, asigurându-şi astfel confortul delincvenţei, ci şi pentru că acest proces de o gravitate extremă se desfăşoară pe fondul comparativ al centenarului şi în ajunul preşedinţiei rotative a UE, care ne pun sub reflectoare simbolice degradarea.
Umilinţa fără precedent izvorăşte din importanţa toxică pe care o au prostia şi interesul fără ruşine într-un peisaj politic din care au fost extirpate orice idee, orice credinţă, orice umbră de cultură, iar fărădelegea nu se mulţumeşte să calce legea, ci o schimonoseşte şi o face derizorie. Îi doresc ţării mele mulţi ani din care nici unul să nu semene cu 2018!”, se arată într-un mesaj al scriitoarei citat de hotnews.ro.
 
Ce zice dle. Bjoza, curcile alea de la anexa de partid(PCR), rad de ce scrie dna. Ana Blandiana?

CAND VA BATE GONGUL,

ULTIMUL DIN AN,

SA RIDICATI PAHARUL

SI SA-L INCHINATI

PENTRU NOUL AN

SI PENTRU………..

“LA MULTI ANI!”

 

DE LA SPERANTE SI SANGE, LA INGRIJORARE SI MANIE

Dupa 29 de ani de la inlaturarea regimului communist, dar nu si inlaturarea din viata politica si publica a lichelelor intitulate comunisti, sangele varsat s-a sters, iar sperantele spre o viata de popor liber, demn si cu aspiratii europene incep sa fie spulberate. Infractorii au prins avant, au luat tara pe grstiune proprie si o indreapta pe un drum dupa chipul si dupa mintile lor, in timp ce, poporul tace si asteapta. Ce si de la cine?. In 29 de ani de libertate, pentru cei care au vrut sa fie si sa se simta liberi, sa nu fi invatat nimic? Si sa creada ca libertatea a venit asa…… pentru ca lor li se cuvenea? Sa nu fi invatat nici cel putin ca in democratie, daca nu am invatat rolul si puterea protestelor si a grevelor, avem in mana cea mai redutabila arma de lichidare a impostorilor politici si morali din viata politica si publica a tarii: votul? Ca pana acum, dupa cum am votat,  se pare ca nu am invatat nimic. Cei mai multi dintre cei care au votat, au votat ce nu trebuia, iar ceilalti, marea majoritate,  au stat acasa sau in baruri sau in cluburi sau in carciumi, de parca nu soarta lor si a copiiilor lor ar fi in joc. Poate ca da Domnul si nu va veti trezi prea tarziu.

TREI ANI DE LA DOSARIADA

 Au trecut trei ani de la dosariada declansata de presedintele AFDPR, dl. Bjoza.

    La sfarsitul lunii octombrie 2015, printr-o nefericita adresa publicata pe site-ul AFDPR, sub semnatura dlui. Bjoza, se da semnalul unui asalt al chilipirgiilor asupra sediilor fostilor detinuti politic, pentru ca adresa catre filiale, care era o asumare electorala si iresponsabila, a fost luata de fiecare cititor asa cum i-a convenit: decizie, directiva, circulara, iar cei care o invocau, nu concepeau ca o decizie a sefului suprem sa nu fie respectata. Si cum atunci cand este vorba de “dat”, vestea se duce repede, chilipirgii si-au scormonit mintile, au cercetat arborele genealogic, doar-doar or gasi vreun bunic, un strabunic caruia sa i se fi intamplat ceva, candava si de unde sa se poata capata si ei cu ceva si au luat cu asalt filialele AFDPR, chiar daca nu aveau nimic comun cu acestea si pana atunci nici nu stiusera ca exista asa ceva sau pe unde sunt acestea. Filiala Constanta a suferit un adevarat asalt la care, a participat in cateva randuri si REPORTER NTV. Si cum filiala Constanta a refuzat sa puna in aplicare o manipulare nerusinata si negandita, gen propaganda PSD-ista, declansata de dl. Bjoza, asaltul chilipirgiilor a fost atat de agresiv, incat a fost nevoie sa ii evacuam din sediu cu politia si in final sa inchidem sediul pentru o perioada. Multi dintre cei care ne asaltau faceau naveta Constanta-Bucuresti, de unde dl. Bjoza ii trimetea cu instructiuni precise: “Dati-l jos pe Andreescu” si chilipirgii se intorceau si ma amenintau cu datul jos, ca asa le spunea seful cel mare. Erau minerii dlui. Bjoza.

    Dar sa vedem care au fost declaratiile facute atunci si consemnate in presa.:

“Am primit numai dosare pentru copiii foștilor detinuți politici născuți sau concepuți înainte de arestarea părinților. Este singura hotărâre luată de un for al Asociației. De aici, însă, totul a fost denaturat și printr-o adresă luată pe responsabilitatea președintelui la nivel  național subsecretar de stat Bjoza, care zice că a extins și să primim dosare pentru toți beneficiarii Decretului Lege 118. Este o confuzie general, a creat un haos.  Nu există nici o hotărâre a unui for, a unei insituții, a declarat președintele AFDPR Constanța, Paul Andreescu.

De cealaltă parte, președintele AFDPR susține că acțiunea a fost aprobată de conducerea asociației.‘Toată treaba a fost cu unanimitate de voturi, aprobată de comitetul național de conducere. Problema fost ridicată și la Congresul nostru anual. Colegul nostru din Constanța care refuză sa primească aceste dosare spune cine a hotărât, cine este acea persoană. Este singur împotriva tuturor, toate celelalte 41 filiale au înțeles treaba și o fac, spune Octav Bjorza, președintele AFDPR”.

     Timpul a dovedit ca eu si colegii mei de la Constanta am avut dreptate. Dar sa vedem unde si cat a mintit dl. Bjoza:      La AFDPR, unanimitatea a ajuns ca la PSD. Totul se voteaza in unanimitate. Numai ca la CNC-ul in cauza(martie 2014), s-a votat ca actiunea sa priveasca numai copii de fosti detinuti politic nascuti sau conceputi inainte de arestarea parintilor. La Congresul din 2015, de la Ramnicu Valcea, eu am fost cel care a propus ca si copii de  fosti detinuti politic nascuti dupa eliberarea parintilor sa fie inclusi. Declaratia ca eu eram singurul presedinte din tara care refuza sa primesca dosare si ca toate celelate 41 de filiale au inteles treaba si o fac, este o alta minciuna a dlui. Bjoza, ce poate si ea sa fie dovedita, pentru ca aproximativ 20 de filiale nu au primit dosare din niste motive foarte simple: unele nu mai exista de ani de zile, iar altele figureaza doar in evidente, ca sa fie la numaratoare cand o intrunire trebuie sa fie statutara.

     Nu are importanta cine a avut dreptate, ca daca nu a fost o prostie, atunci a fost o manipulare. Dar nici una nici alta nu au facut cinste AFDPR. Iar celor indreptatiti si pentru care exista argumente si ar fi existat si sanse daca initiativa ramanea conform hotararii CNC din martie 2014, le cer eu iertare ca au fost mintiti si manipulati. Si ii invit sa il intrebe pe dl. Bjoza ce facem cu dosarele lor.

     Voi posta si imaginea minerului sef al dlui. Bjoza, poate ca si-l aminteste si ne spune si noua, acum, dupa trei ani, cine este si ce hram poarta acest individ.

SLUJBA PENTRU TICU

ASTAZI 9 DECEMBRIE 2018, AU AVUT LOC SLUJBE DE POMENIRE IN MEMORIA LUI TICU DUMITRESCU IN TOATE BISERICILE SI MANASTIRILE APARTINATOARE ARHIEPISCOPIEI TOMISULUI. LA ORELE 12 AU BATUT CLOPOTELE. IMPREUNA CU MEMBRI AI FILIALEI SI ALATURI DE PRIETENI SI DE SIMPATIZANTI, AM PARTICIPAT LA SLUJBA CARE S-A TINUT LA CATEDRALA DIN CONSTANTA. NE-AM RUGAT SI PENTRU SANATATEA DNEI. IONESCU, A DLUI. SUCIU, A DNEI. BELU, A DNEI. TUTUIANU SI A TUTUROR CELORLALTI MEMBRI AI NOSTRI AFLATI IN SUFERINTA.

SEDINTA SOLEMNA DE CENTENAR

Multi invitati. De toate felurile. Inclusiv reprezentantii unor asociatii civice, entice, etc.  Ati auzit sa fie reprezentata Asociatia Fostilor Detinuti Politic din Romania!!!??? Cum este posibil ca la un asemenea eveniment sa nu fie invitat un reprezentant al fostilor detinuti politic anticomunisti? Nu stiu cine a fost organizatorul, dar oricare ar fi fost, nu cred ca din ignoranta nu a invitat un reprezentant al fostilor detinut politic, ci din dispretul si ura cu care inaintasii lor, comunistii, i-au rasplatit pe fauritorii Marii Uniri supravietuitori in timp, cu ani de temnita grea ca“tradatori” si “dusmani ai poporului”. Multi dintre ei fiind exterminati in inchisori. Netrebnicilor, noi, cati mai traim, suntem marturia vie ca acest popor a avut iubitori de neam si de tara si curajosi care s-au impotrivit nelegiuirilor in toate timpurile, oricat de crancene au fost si oricat de mare a fost si este netrebnicia celor care vremelnic ne conduc. Nu se poate sa avem un eveniment drag noua, ca popor, pe care sa nu il pangariti cu prezenta voastra!

Oare daca ar fi mai trait TICU, si-ar fi mai permis netrebnicii sa ne ignore!!!??? Sau au socotit ca suntem  reprezentati de Vasilica!

MOCIRLA IN CARE NE LASAM TAVALITI

    Dupa ce mai ieri era alungat de cetateni ai tarii cu lovituri dupa ceafa si cu picioare in cur, Gusa, un alt produs al drojdiei postecemriste si al scolii lui Vantu si Voiculescu,  isi vinde prietenii(daca le-a fost vreodata prieten!), declarand ca sunt oamenii lui Coldea, nociv ca a fost SRIst, chiar daca, cu ceva timp in urma, pe Iulian Vlad, starostele Securitatii si mentor al sau, il declarase iubitor de tara si patriot. In fapt, avem de-a face cu o tranzactie prin care acest impostor moral, in schimbul unor avantaje in viitor, a pus Realitatea TV la dispozitia ciumei rosii, aliniind-o celorlalte posturi aservite.

    Olguta-Sluguta, a devenit una ditre cele mai mediatizate stiri dupa ce a pierdut trenul in care vroia sa urce si a ramas cu geamantanul pe peron.

    Comunistii, dupa alungarea  regelui, in pufoaicele cu care sosisera in tara pe tancuri rusesti, au patruns in sala tronului, cautand ceva de praduit, de mancat sau de baut. Si daca nu au gasit, dupa ce s-au holbat si au scuipat putin pe jos, si-au scos trascaul din buzunar de la pufoica, au ciocnit sticlele una de alta, au tras cate o dusca, s-au sters la gura cu manecile de la pufoaice, au mai scuipat o data pe jos si au plecat satisfacuiti de ce vazusera si de ce facusera. Urmasii lor, analfabeti, dar imbracati la moda, si-au invitat si musafirii in sala tronului, unde, dupa ce au ciocnit cate un paharel cu trascauri fine, s-au sters la gura cu servetele fine si s-au asezat la mese imbelsugate, asistati de tronul regilor, sa vada si ei cum se ghiftuiesc urmasii tovarasilor si sa le arate ca in sala tronului se pot face chiar si ospete. De ce nu s-o fi asezat toanta numarul unu a tarii pe tron? Dar nu cred ca mai este mult pana atunci!

     Si ca tacamul sa fie complet, justitia ne-a dat o dovada de loialitate si de aliniere si la cererea unui infractor, dar nu orice infractor, a dat o hotarare prin care a anulat ierarhiile judecatoresti si a aseazat lucrurile asa cum a  vrut stapanul.

    Concluzia? Suntem tavaliti intr-o mocirla din care, nici nepotii nostri nu vor avea suficienta apa sa se mai curete.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

 

6 NOIEMBRIE 1956

 

6 noiembrie 1956 – 6 noiembrie 2018.

Au trecut 62 de ani. Era tot intr-o zi de marti. Ca si astazi.

Dimineata a batut cineva in poarta. Jack, un spit alb, a latrat si eu am iesit la poarta. Tata please la munca, iar mama ori era ocupata, ori era plecata la targ. Nu imi mai aduc aminte. La poarta era un tanar, imbracat modest, cum era imbbracata toata tara. Nu il cunosteam. Nu il mai vazusem pana atunci si nici de atunci. A fost mai mult ca o soapta si mai putin un om. Nu m-a lasat sa deschid poarta, ca a spus doar “Nicu si Sandu au fost arestati” si a disparut, fara sa il mai vad vreodata. Figura i-am retinuto si am cautat-o  si dupa ce am revenit. Dupa multi ani. L-am cautat printre cei cu care ma intersectam. Fara niciun rezultat. Sandu si Nicu nu l-au indentificat nici ei dupa descrierea facuta de mine.

Vestea a cazut ca o maciuca. Discutasem si gandisem probabilitatea descoperirii si arestarii, dar totdeauna, undeva, in interiorul nostru si al meu, exista acea convingere ca noua si in cazul meu, mie, nu mi se va intampla. Am reusit sa imi fac un plan. Simteam ca timpul astronomic incepea sa curga altfel pentru mine. Nu mai stiu daca am mancat ceva. M-am imbracat si am plecat. Gandul meu era sa incerc sa mai salvez cate ceva de la dezastrul care urma. Am plecat la Lucica. Era prietenul meu apropiat. Dormisem de multe ori in acelasi pat si macaseram acelasi covrig. L-am gasit acasa si i-am spus doar ca in cazul in care vor ajunge si la el, sa nege ca ar sti ceva si sa inceteze orice contact sau discutie. Am plecat la Mihai. Si pe el l-am gasit. L-am asiguirat ca in nicio situatie nu aveam sa ii pomenesc numele. Si depindea numai de mine. Mihai, ca si cei care urmau, faceau parte exclusive din ramura mea. Doar eu stiam de ei. Daca ei nu facusera vreo greseala. Doar la Nelu era o mica problema. El imi era si vecin si prieten si ar fi putut sa intre oricum in cercul suspectilor. Ce avea sa urmeze depindea de el. I-am gasit la scola. Le-am transmis scurt ce planuisem si ce vroiam si am plecat. Trebuia sa ajung la Netty. Iesea de la scoala si puteam sa o pierd. Am gasito si i-am spus ca era posibil sa plec pentru un timp pe care nu i-l puteam preciza. A insistat sa ii spun unde si pentru cat. Nu i-am spus. Am condos-o pana acasa si ne-am despartit. Avea sa fie pentru ultima data cand o conduceam pana acasa.

Cand am ajuns acasa, parintii ma steptau ingrijorati. Te-au cautat de la Militie. De 3 ori te-au cautat. O vreme au stat pe la poarta. Da eu cred ca este vorba de Securitate. Ce ai facut? N-am facut nimic. Ce sa fac? Este o greseala. A insistat sa ii spun, ca sa stie ce sfaturi sa imi dea. Cum sa ii spun? Stiam ca multi copii isi infundasera parintii chiar si fara ca acestia sa stie ceva. Nu rezistasera torturilor si spusesera tot ceea ce le sugerau anchetatorii, numai sa scape de torturi. Noroc ca aruncasem pistolul in hazna. Altfel nu aveam cum sa il mai arunc. Era un pistol rudimentar, mesteruit de Cociasu. Functiona cu calti, cu pucioasa si cu alice de plumb. Trageam la tinta in cimitir. Ma antrenam. Nu stiam de pistol de cat eu si mesterul lui. Asa ca de mine depindea soarta lui Sandel.

Tata mi-a spus ca la orele 17 trebuia sa fim la Militia Judeteana. Sa avem la noi buletinul si cartea de imobil. Eu stiam ca pe mine ma vroiau, nu buletinul si nici cartea de imobil. Am plecat cu mama si cu tata. Ne-am oprit la gara. Gara veche. Aveau de luat un colet de la coletarie. Tata primea pachete de la Poinarei, de la frati, de la surori. Ei au intrat sa ia coletul. Eu nu am intrat. Am ramas pe peron. Nu mai era nimeni si nicun tren. Probabil ca nici nu pleca si nici nu urama sa soseasca vreun tren. La putin timp am fost interpelat de un militian imbracat cu o pelerina. Era un ger cumplit, chiar daca era doar 6 noiembrie. Militianul m-a intrebat unde vreau sa plec. Nicaieri. Unde sa plec! Mi-a cerut sa ii dau buletinul. Cand ma scotoceam dupa buletin, au iesit ai mei din gara si au vazut ce se intampla. Tata i-a spus ca sunt cu ei si ca mergeam la Militie. Militia era vis-à-vis. Pe bulevardul Stalin. Fost Carol. Acum Tomis. Cladirea este si acum. E cam vis-à-vis de Prefectura. M-a lasat. Tata mi-a spus ca sunt urmarit si iar a insistat sa ii spun ce am facut. Ca sa stie ce sfaturi sa imi dea, zicea el. Trecuse prin atelierele lor Cum era sa ii spun ceva?

Cand am ajuns la Militie, nici nu am intrat bine pe usa, ca de la etaj, pe scari, a coborat cateva trepte un individ marunt, trecut si de a doua tinerete si fara sa ajunga la mine, a intrebat daca eu, Andreescu Paul, eram acolo. Am raspuns. Mi-a cerut sa urc. Nu era interesat nici de bulletin si nici de carte de imobil. Pe mine ma vroia. Stiam. Am urcat. La jumatatea scarilor am intors privirea spre parinti. Ramasesera acolo, cu cartea de imobil in mana si cu ochii spre mine. Fara grai. Pana la process nu au stiut nimic de mine. Nici eu de ei. Nu stiu cat au stat acolo, cat au asteptat si ce li s-a spus.

La eta, civilul m-a prins de mana si m-a condos intr-o incapere mica, sumbra. Mai era un civil in incapere. Mai tanar. Mi-a cerut sa scot tot din buzunare si sa le dau fularul, sireturile si cureaua. Si ceasul. Aveam un ceas pobeda, luat de la un soldat rus. Il luasem pe nimic.

Cel varstnic a dat un telefon si a anuntat ca sunt in posesia coletului. Cel tanar a scos de la brau o pereche de ochelari care semanau cu cei pentru tractoristi. Mi i-a fixat la ochi si surpriza: s-a facut intuneric. Stiam multe despre practicile si metodele Securitatii, dar despre ochelari de intuneric nu stiam. Nu auzisem. Nu imi vorbise nimeni despre ei. 

M-au apucat de brate. M-au scos pe usa, m-au coborat pe niste scari care pareau in serpentine si dupa un coborat care era inceputului de coborare in Infern, poticnindu-ma si cu senzatia de prabusire in gol, am ajuns pe loc plat si tot tinut si ghidat de ei, am auzit un zgomot de usa deschis, pe care m-au si scos. Imediat am fost lovit de un vant care imi biciua fata cu sficuri reci. Am intuit ca eram intr-o curte. Trebuia sa fie in spatele cladirii. O curte interioara. Mai mult pe sus, tinandu-mi capul aplecat cu o mana, m-au introdus intr-o masina. Imi imaginam ca trebuia sa fie un Gaz, din cele daruite de fratii nostri de la Rasarit. Le stiam. Stiam ca sunt ale Securitatii. Gazul s-a pus in miscare, a iesit pe o poarta, a facut la dreapta, a facut la stanga si a pornit spre Piata Ovidiu. Stiam cladirea Securitatii. O studiasem din toate partile. Numai interiorul nu i-l stiam. Dupa un parcurs pe care il intuiam, Gazul s-a oprit, au scartait niste rotite si am fost introdus dincolo. Acolo unde nu mai steam cum arata. M-au coborat din Gaz, m-au introdus pe o usa, m-au purtat pe holuri, m-au urcat, m-au introdus intr-o incapere si fortat m-au asezat pe un scaun. Eram un obiect cu viata, cu care faceau ce vroiau. De ce acceptam!!!!!? Mi-au scos ochelarii si s-a facut lumina. Cei care ma adusesera au predat ce luasera de la mine, au salutat si au plecat. Isi terminasera misiunea. Predasera coletul.

Paul Andreescu, fost detinut politic.