9 MARTIE 2018

 

De la infiintare, Asociatia Fostilor Detinuti Politic din Romania, prin statut, a hotarat ca ziua de 9 martie, cand Biserica Ortodoxa praznuieste cei 40 de mucenici din Sevastia, noi, fostii detinuti politic anticomunisti supravietuitori, sa praznuim martirii neamului, pe cei care au fost schingiuiti, intemnitati si chiar ucisi pentru ca au refuzat sa renunte la  convingerile lor,  la credinta, la visul de  libertate si la pastrarea demnitatii si pentru ca au avut curajul sa se opuna  unui sistem ateu si criminal, strain traditiilor si simtirii neamului. In anul 2011, ziua de 9 martie a fost chiar statuata prin lege ca zi de comemorare si de cinstire a fostilor detinuti politic anticomunisti, fara ca ea sa schimbe ceva in atitutinea de indiferenta si de ignoranta a autoritatilor postecembriste, desi prevederile Legii 247/2011 ii obliga la anumite actiuni. Sunt sigur ca daca intrebi orice autoritate, de la orice nivel de aceasta lege, cea mai mare parte a lor nu stie de lege si daca prin absurd ar fi si unii care ar sti, cu siguranta nu ar sti ce scrie in lege.

     Anul acesta, odata cu slujba ce va avea loc la sediul filialei noastre si la care sanatatea subreda nu imi mai permite participarea, am aflat ca in oras mai exista o manifestare ocazionata de implinirea a 100 de ani de la nasterea luptatorului anticommunist Gogu Puiu, organizata de asociatia “Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei .Sper ca cinstirea si pomenirea sa fie pentru toti mucenicii neamului, asa cum noi ii cinstim pe toti luptatorii anticomunisti, atat in ziua de 9 martie, cat si in zi de Inaltare si in orice alta ocazie.

     Cu referire la eveniment, am citit  un comentariu critic la unii invitati de onoare. Comentariul apartine jurnalistului Constantin Cumpana, care face si afirmatii si nu este singurul, ce contravin adevarului, confiscand si el, miscarea de rezistenta anticomunista din Dobrogea si atribuind-o unui om sau unei anumite grupari, dintr-o anumita perioada. Dl. Cumpana incheie prin a considera “neinteleasa si revoltatoare lipsa de atituidine a fostilor detinuti politic fata de invitarea la eveniment a unor personae…

    Nu este nici primul si nici singurul care, cu anumite prilejuri, situatii sau evenimente ce contravin normalului sau lezeaza decenta, se intreaba ce fac fostii detinuti politic. Raspunsul meu este ca noi ne-am facut datoria fata de tara si de acest neam in vremuri crancene si ne-am si asumat ceea ce am facut, multi dintre noi platind cu viata sau cu ani din viata, iar acum, cati mai suntem, ne facem datoria fata de cei care nu mai sunt, pentru ca de la cea mai inalta functie in stat, pana la ultimul primar de localitate, nu au nici decenta si nici educatia respectarii si onorarii celor drepti, demni si curajosi.

    Prezenta unor personae mai mult sau mai putin onorabile, ce aduc prejudicii de imagine si ofenseaza decenta si chiar memoria celor pentru care este organizat evenimentul, este in grija organizatorilor. Dar nu trebuie sa ne mire prezenta unor asemenea persoane. Cred ca este cunoscut ca dupa decembrie 1989, in viata politica, in tot felul de asociatii; in mijloacele de informare, au aparut un soi de indivizi mai vocali, mai porniti, care s-au strecurat peste tot si s-au asezat ca niste aprigi critici si luptatori anticomunisti, desi nimic din trecutul lor nu ii recomanda. Cu timpul s-a constatat ca aceasta categorie, in majoritate, era si inca este formata din cei care au servit si au facut comunismul sa reziste, unii fiind informatori ai Securitatii, o specie abjecta, iar altii, la fel de vocali si de perspicace ca acum, tot abjecti, cu carnetele rosii la piept, isi croisera drum in societatea comunista slavind comunismul si pe conducatorii iubiti, fiecare pe bucatica lui: unii in Cantarea Romaniei, altii inchinand ode partidului si iubitilor conducatori, altii scriind scenario sau turnand filme in care slaveau realizarile PCR si preamareau conducatorii. Intrebarea ar fi: ce i-a manat pe acesti indivizi in condamnarea si in lupta impotriva sistemului din care au facut parte si pe care l-au servit? Pentru unii a fost simplu. Ei aveau exercitiul slujirii si al strecurarii. Asa a fost viata lor; modul lor de a fi si de a trai si trecerea de la slujirea unui sistem la altul a fost un simplu exercitiu de adaptare si de schimbare discurs. Altii traiesc cu povara vinovatiei. Nu pentru ceea ce au facut si au fost, ci pentru ca nu au rezistat unui sistem criminal si au acceptat sa devina unelte si acum incearca sa ascunda si sa scape de povara, inseland, mintind, asezandu-se si vorbind fara rusine despre sacrificial, curajul si demnitatea altora.   Din pacate, cu intentie sau nu, din necunoastere sau din dorinta de a crea eroi si noi confiscam uneori fapte, evenimente, actiuni ale unui grup, in favoarea unui om, distorsionand sau ocolind adevarul. Gogu Puiu, este un erau al tarii, in memoria lui si a camarazilor lui din Cobadin si Viisoara, filiala noastra a colaborat la ridicarea unui monument a carui amplasare in centrul localitatii Cobadin se datoreaza exclusiv interventiei presedintelui filialei AFDPR pe langa dl. Gartone, primarul de atunci al localitatii. Monumentul nu este dedicate unei singure personae, ci tuturor celor din localitate si din Viisoara, luptatori anticomunisti. Dar atribuirea statutului de “Sef al rezistentei anticomuniste in Dobrogea” este o confiscare a adevarului si un afront adus  celor care s-au opus comunismului in Dobrogea inainte si dupa scurta perioada in care a activat Gogu Puiu(vara lui 1948 – vara lui 1949) si care nu au avut nimic comun cu grupurile, perioadele sau mijloacele folosite de catre cei sub comanda sau in legatura cu  Gogu Puiu. Fara sa stirbim ceva din eroismul lui Gogu Puiu in lupta anticomunista in Dobrogea si fara sa comentam lipsa de informatii privitoare la anii 1945 – 1947; la faptul ca s-a predat unei organizatii PCR la venirea in tara; la solicitarea de a se intalni cu Vasile Luca si la intalnirea cu Ana Pauker, trebuie sa spunem ca la eliberarea lui din inchisoare, in 1948, dupa o condamnare la un an, existau deja formatiuni anticomuniste, care aveau si conducatori. Atribuind lui Gogu Puiu statutul de “Sef al rezistentei anticomuniste in Dobrogea”, cititorul trage concluzia ca pana la el, dar si dupa moartea lui, adica din vara lui 1949, in Dobrogea nu a mai existat oponenta la communism. Ori, nu acesta este adevarul. In grupuri sau individual, sub diferite forme, lupta anticomunista a continuat si in aceeasi masura au continuat si tradarile, arestarile, torturile in anchetele securitatii, condamnarile de catre Tribunale Militare si inchisorile. Dupa revolutia anticomunista din Ungaria, din octombrie – noiembrie 1956, in toata Raomania, inclusiv in Dobrogea, a urmat o lunga perioada de represiune soldata cu arestari si condamnari ale celor care manifestau o cat de mica forma de rezistenta sau reprezentau un cat de mic pericol pentru sistemul comunist.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *