GRESELI SI MISTIFICARI

    Ziua de 17 iunie 2017 a fost si va ramane pentru mine o zi memorabila. Doar la sfintire, pe 29 septembrie 2000 a mai fost atata lume la Monumwntul Memorial Poarta Alba, dar niciodata atatea fete bisericesti. Poate ca asa ar fi trebuit sa fie in fiecare an de la sfintire si pana acum. Dar este bine si de acum. Numai sa fie.

Cred, ca noi, trebuie sa avem curajul in orice imprejurare si sa spunem lucrurile, faptele si tot ce a fost si ce este, fara greseli si fara retineri sau mistificari. Altfel, nu vindecam nici timpul si nici pe noi nu ne vindecam.

La conferinta de la manastirea Galesu, cu care s-a incheiat procesiunea din 17 iunie 2017, la care nu am participat, au fost interlocutori care ori au furnizat anumite date inexacte, ori au creat confuzie in enuntarea unor date istorice. Daca nu chiar mai grav.

Dl. Marius Oprea, punand in antiteza tratamentul de care se bucura fostii ofiteri de Securitate, fata de victimile lor, a produs cateva inexactitati. Referindu-se la numarul beneficiarilor DL 118/1990, in viata, a vorbit de “40.000 de  detinuti in lagare, inchisori sau fosti deportati, in fiecare luna murind cate 200 dintre ei”. Trebuie sa fac precizarea, importanta si veti citi dece, ca din cei 40.000, mai mult de jumatate sunt urmasi, in acceptiunea DL 118/1990 urmas fiind doar sotul sau sotia supravietuitoare, nu fosti detinuti politic sau stramutati. Numarul fostilor detinuti politic in viata este de aproximativ 2500, lor adaugandu-li-se un numar restrans de prizonieri de razboi. Restul, pana la aproximativ 40.000 find format din copii de stramutati, nascuti inaintea stramutarii cu parintii lor sau nascuti in perioada de stramutare a parintilor. Urmasul, beneficiaza incepand cu 1 iulie 2015, de o indemnizatie fixa de 400 lei pe luna, indiferent daca sotul decedat a fost detinut, stramutat, prizonier si indiferent de perioada de detentie, stramutare, prizonierat. Rata mortalitatii este de aproximativ 400 de beneficiari pe luna, cu tendinta de accelerare datorita varstei si problemelor de sanatate ale celor in viata. Este important ca datele sa fie corecte, pentru ca cititorul sa isi faca o imagine corecta, dar si pentru ca din tratarea incorecta a datelor privind beneficiarii DL 118/1990 in viata, s-a ajuns la situatia ca initiative legislative sa fie  avizate negativ de guvernele care s-au perindat la conducerea tarii din 1990 si pana acum, datorita raportarii noastre la numarul statistic si nu la structura celor care sunt beneficiari ai DL 118/1990. Ultimul exemplu fiind avizele negative ale guvernelor din 2016 si 2017, la doua initiative legislative de amendare a Legii 221/2009, privind daunele morale: respectiv PLx 244/2011 si PLx 111/2016.

Dl. Adrian Nicolae Petcu, cercetator in cadrul CNSAS, face  afirmatii  menite sa creeze cel putin confuzii auditorului si cititorului, daca nu mai mult. Vorbind despre fostii detinuti politic din lagarele de munca la Canal, face afirmatia ca: “Detinutii din lagarele de munca ale Canalului Dunare – Marea Neagra au fost, in primul rand, legionari si cei pe care regimul ii considera legionari”.   Acest “in primul rand” induce auditoriul si cititorul pe un taram cel putin  confuz. Ce sa credem, ca toti detinutii politic dusi la munca pe Canal au fost mai intai legionari, dupa care au devenit taranisti, liberali sau neinrolati politic? Sau ca pe Canal au fost numai legionari? .Oricare ar fi raspunsul, ar duce la o mistificare a adevarului care,  facuta cu greutatea unui istoric, cercetatator la CNSAS, poate fi luata ca adevar. Dar este si o ofensa adusa celorlati detinuti politic, nelegionari, care au fost majoritari. Acelasi lucru il face dl. Adrian Nicolae Petcu referindu-se la grupurile de rezistenta armata anticomunista, pe care le confisca si le atribuie legionarilor.

Pe Canal, majoritatea a fost formata din tarani care se opuneau colectivizarii si care nu aveau nimic comun cu ideologia legionara, din oameni de alte ocupatii si profesii, neinrolati politic, dar si din taranisti si liberali, in numar destul de mare. Legionarii au fost in numar mai mic si incarcerati separat. Doar cei adusi de la reeducare de la Pitesti au fost imprastiati prin lagare de munca alaturi de celelalte categorii de detinuti politic. Nu am fost pe Canal, pentru ca arestarea mea s-a produs mai tarziu, dar am avut multi prieteni care fusesera in lagarele de munca ale Canalului si cu care am stat ulterior in inchisori si in alte lagare de munca si cu care am fost in foarte bune relatii si dupa 1989. Cat priveste Ordinul nr. 5/1948, cred ca se refera la valul de arestare a legionarilor dupa ce in mod unilateral, comunistii au denuntat pactul de negresiune incheiat intre legionari si comunisti in 1945.

Am stat in inchisoare si am avut prieteni detinuti care au facut parte din grupurile de rezistenta anticomunista din toate zonele tarii. Si confiscarea acestei forme de rezistenta in favoarea legionarilor este o mistificare a adevarului si o ofensa adusa celor care nu au facut parte din miscarile legionare si care au fost majoritari. De fapt, acolo nu erau nici legionari si nici altfel: toti erau luptatori anticomunisti.  Nici in Dobrogea cei care au facut parte din miscarea de rezistenta anticomunista nu au fost in totalitate de factura legionara.

Sa nu mistificam adevarul, indiferent de loc si de imprejurare, chiar daca ne doare cand il spunem, altfel nu ne vindecam. Destul ni l-au mistificat comunistii aproape o jumatate de secol.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.