HORARAREA NR. 2

no comment

DE LA NATIONALISMUL COMUNIST, LA NATIONALISMUL PESEDIST

Pe data de 22 august 2017, dupa orele 20, butonam televizorul in speranta gasirii unui post fara mincinosi, jegosi si alte jivine si am nimerit intamplator pe B1 TV unde, alaturi de alti vorbitori, Abramburica, pe numele ei Andronescu, fost, fost si actual, actual, actual, cu manie proletara infierea multinationalele si pe vanzatorii de neam si de tara, cotcodacind a paguba, ca o gaina dupa ce facea un ou sparcait, caruia parintii nostri ii spuneau starpit si prevestitor de rele. Este in PSD de cand era FSN,  este de atunci in Parlament, a fost ministru in mai multe randuri, cu partidul ei a guvernat cel mai mult din 1989, au vandut tara si acum, cu o nerusinare dusa dincolo de orice limita, isi manifesta revolta impotriva celor care au cumparat-o si a celor care au vandut-o. Si niciunul dintre interlocutori nu i-au amintit ca ea, slujitoare supusa si fidela fiecarui stapan al partidului din care face parte, a girat falimentarea Bancorex si a Bancii Agricole; ca era in Guvernul care a vandut rezervele de petrol si de gaze ale Romaniei; Sidexul, Petromidia, Rafo; a concesionat Balta Brailei; a incheiat contractul cu Bechtel, etc.

Iata cateva date despre privatizarea PETROM:

“Statul roman a vandut aproape pe degeaba pachetul majoritar de actiuni ale Societatii Nationale a Petrolului Petrom SA (SNP PETROM SA), companiei OMV AKTIENGESELLSCHAFT – Austria

In doar cateva luni de la incheierea contractului, companiei OMV Austria i s-a permis sa majoreze capitalul social al SNP PETROM SA cu 830 milioane euro (suma ramasa in conturile SNP PETROM SA) astfel incat, prin noul calcul al capitatului social, OMV Austria sa obtina inca 17,55% la suta din actiuni, si sa ajunga sa detina 51% din capitalul social al SNP PETROM SA.

Adica, stapana peste:

– 145 depozite petroliere;

– 690 benzinarii, din care 200 modernizate;

– 320 autocisterne si 401 autotractoare;

– 350 semi-remorci;

– 464 autocisterne GPL;

– 5 camioane GPL;

La care s-au adaugat:

– 35 de benzinarii si 2 depozite petroliere situate in strainatate;

– numeroase cladiri, inclusiv sediul din Str. Budisteanu din Bucuresti.

La momentul privatizarii, OMV Austria a preluat exploatarea in Romania a:

-306 zacaminte petrol si gaze;

-1450 puturi de gaz productive;

-13856 puturi de titei productive;

-771 instalatii de colectare;

-15.000 kilometri de conducte de transport titei gaz si apa;

-2 platforme maritime (Prometeu si Atlas);

La care se adauga:

-puturi de exploatare in Kazahstan;

-Rafinaria Arpechim;

-Rafinaria Petrobrazi;

-Uzina de ingrasaminte Doljchim.

*Conform unei evaluari anterioare privatizarii, valoarea SNP PETROM SA era cotata la 1,8 miliarde euro (la valoarea istorica a activelor), pentru ca imediat dupa privatizare Guvernul Romaniei sa anuleze toate datoriile acumulate de SNP PETROM SA, ceea ce a reprezentat o facilitate nemaintalnita, acordata OMV Austria.

Mai mult, OMV Austria a primit si dreptul, prin concesiune, sa exploateze, timp de 99 de ani, resursele petrolifere ale Romaniei (mai exact, campul petrolifer Suplacu de Barcau). Asta, contra unei redevente situata intre 3,5-13,5% in timp ce, in alte state europene, valoarea redeventei era dubla, respectiv, intre 5-35%.

Si chiar daca artizanii privatizarii – din timpul Guvernarii Adrian Nastase – au pretins, ca sa justifice pretul mult subevaluat, ca SNP PETROM SA a fost privatizata cu tot cu datorii, Guvernul Romaniei a anulat toate datoriile SNP PETROM SA. In plus, SNP PETROM SA detinea, la momentul privatizarii, numeroase sume de bani”.

   Va amintiti, dna. Andronescu? Dar despre  PETROMIDIA? Ca erati in Guvern!

S-au făcut 16 ani de când statul a privatizat, pe bani puțini, singura rafinărie a României de la Marea Neagră. Un dosar care, dacă am avea o țară guvernată de lege, Năstase, Tăriceanu și Ponta ar trebui arestați pe loc. Pentru că a fost un jaf pe față. Din care unii s-au ales cu miliarde iar România a pierdut miliarde. Este, poate, cea mai mare ȚEAPĂ DIN ISTORIA României!!!”

 Dar despre asta?

 “77 de milioane de dolari ar fi trebuit să ia, în 2001, statul român pentru cel mai mare combinat siderurgic construit vreodată în România – suma ar fi însemnat numai 10 la sută din fierul vechi pe care îl ascundea Sidex Galaţi în măruntaiele sale.

În fapt, oficialii de la Bucureşti nu au primit nimic. Mai mult, au şters datorii de peste un miliard de dolari şi au cheltuit pentru retehnologizarea colosului devenit proprietatea unuia dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, Lakshmi Mittal. Totul, pentru ca gigantul de pe Dunăre să supravieţuiască şi să mai dea de lucru miilor de localnici. S-a dovedit o încercare nereuşită.

Furnalul 5 este singurul care a mai rămas în picioare din cele 6 care au fost construite în Combinatul din Galaţi. Restul au fost tăiate la fier vechi sau în acest moment sunt nefuncţionale”.

Dar despre asta?

Uriaşă tranzacţie cu Insula Mare a Brăilei! Năstase cumpără AGRICOST prin intermediul lui Bittner!

 ianuarie 14, 2016 : 6:10 pm Mircea Popescu

Bursa zvonurilor

AGRICOST, sereleul deţinut de Constantin Duluţe şi care administrează agricol 56.000 de ha din Insula Mare a Brăilei, va fi achiziţionat de celebrul Alexandru Bittner pentru un personaj şi mai celebru: ex-premierul Adrian Năstase. Suma pentru care moştenitorul lui Culiţă Tărâţă, Duluţe, îşi va vinde compania este de circa 300 de milioane de euro. Informaţia primită de noi are şi o motivaţie extra agricolă: prin această achiziţie, Năstase îşi repatriază o parte din banii deţinuţi în China. Evident că interpusul lui Adrian Năstase în uriaşa tranzacţie nu putea fi altul decât Alexandru Bittner.

     Stiti cine a semnat si cat ne-a costat contractul cu Bechtel? Sigur ca stiti, dar sunt sigur ca daca o sa fiti intrebata, o sa ne mintiti.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

 

 

23 AUGUST

 

Ati sarbatorit 23 august? Eu, nu! Cineva m-a intrebat daca sarbatoresc actul de la 23 august 1944. Dar ce a fost atunci? Am raspuns. Cum, eliberarea de sub jugul fascist, a zis interlocutorul. Este greu sa raspunzi in doua vorbe despre un act istoric cu implicatii istorice. Asa ca a trebuit sa raspund scurt. Si raspunsul a fost ca eu nu stiu cum era jugul fascist, pentru ca la 23 august 1944 aveam 5 ani, dar ca am cunoscut  barbaria si primitivismul eliberatorilor si am trait din plin ororile sistemului criminal communist, ale carui consecinte le suportam si astazi. Poate ca s-or bucura alte popoare, dar noi, romanii, nu cred ca avem motive de sarbatorit. Eu, sigur nu.

Expozitia “Comunismul in Dobrogea”

Abdicand de la clasicul “dece asa de tarziu” sau “daca mai este necesar”, expozitia este o realizare importanta si numarul mare de personae prezente la inaugurare, dovedeste ca nu este nici prea tarziu si nici ca asemenea realizari nu ar mai fi  necesare.

    Regretabil este ca asemenea evenimente in tara noastra sunt posibile nu prin initiativa si prin aportul statului Roman, asa cum ar trebui, ci datorita initiativei unor oameni, priceperii altora, abnegatiei unora si sustinerii financiare si logistice de catre altii, fara de care lucrarea nu ar fi fost posibila. De 27 de ani, statul Roman nu a contribuit cu nimic la scoaterea la lumina si la recunoasterea crimelor petrecute in aceasta tara in timpul regimului communist, toate Guvernele, printr-o intelegere tacita, au mers pe ingroparea crimelor comunismului si a tragerii la raspundere a vinovatilor .

    In ceea ce priveste filiala Constanta a AFDPR, nu pot sa nu imi exprim  satisfactia ca a fost parte la realizarea expozitiei si ca mebri ai filialei, copii ai membrilor filialei si prieteni ai nostri, au participat in numar destul de mare la inaugurare. Faptul ca din motive pe care inca nu le stim, programul initial a suferit modificari si s-a ajuns, in mod paradoxal, ca la inaugurarea unei expozitii care ilustreaza si aspecte si date din rezistenta anticimunista si din sistemul concentrationar comunist, sa nu se acorde cuvantul si fostilor detinuti politic, nu stirbeste din valoarea si importanta expozitiei. Sunt sigur ca nu peste mult timp vom afla ce s-a intamplat.

      Si daca pentru ceilalti, prezenta a trei indivizi a trecut, probabil, neobservata, pentru mine a fost singurul motiv care a umbrit ceva din bucuria ca am contibuit si la o asemenea realizare, alaturi de altele cu care ne mandrim. Este vorba despre trei indivizi, fosti informatori ai Securitatii, categorie pentru care am cel mai mare dispret si pe care ii socotesc cele mai decazute si mai josnice fiinite. Nu oameni. Unul dintre cei trei fiind si infractor, pentru ca prin declaratii de martor false a obtinut drepturi necuvenite. Si cum nu au avut taria si demnitatea sa reziste in fata Securitatii, turnadu-si semenii, la fel nu au decenta sa nu apara in locuri unde ar putea sa fie oameni care sa stie cate ceva din trecutul lor.

     Si pentru ca socotim ca misiunea noastra nu s-a terminat, speram si ne rugam sa avem timpul si concursul pentru realizarea celuilalt obiectiv: “Expozitia Canalul Mortii”.

Aspecte de la inaugurarea expozitiei: i

COMUNICAT

   Pe data de 17 august 2017, la orele 12, in incina si sub patronajul Muzeului National de Arheologie Constanta, in parteneriat cu Asociatia Fostilor Detinuti Politic din Romania, Filiala Constanta, va avea loc inaugurarea expozitiei “Comunismul in Dobrogea(1945-1989). Membrii Comitetului de Conducere ai filialei, care vor fi prezenti la inaugurare, invita prietenii si simpatizantii sa le fie alaturi.

Presedintele filialei, Paul Andreescu.

 

SCADENTE

Se apropie Congregul din anul acesta si tot nu avem un raspuns de la dl. Bjoza. La ultimul Congres, la Mamaia, unde minciunile la adresa filialei Constanta si la adresa mea, in mod special, au dominat vorbele congresului, la final, un grup de colegi din filiala si din alte filiale,  in prezenta pressei, au insistat sa ne intindem mana ca semn de impacare. Ca nu sunt singurii care nu au inteles ca eu nu am nicio problema cu persoana Bjoza si ca singura problema  este functia de presedinte al AFDPR al domniei sale si ca numai pentru aceasta functie comentez lucruri, fapte sau atitudini care privesc sau aduc atingere imaginii AFDPR si care contravin principiilor mele sau sunt incompatibile cu statulul de presedinte al AFDPR al domniei sale, este o alta problema. Dar sa revin: in fata celor care au insistat sa ne intindem  mana, am pus conditia ca o fac numai daca domnia sa recunoste public noianul de minciuni la adresa filialei si a mea, spuse atat la Congres, cat si in alte ocazii: in presa, la intalniri ale forurilor de conducere ale AFDPR, la intalniri cu membri sau nemembri ai AFDPR, etc. Si ca eventual da si o explicatie. Raspunsul domniei sale a fost ca da, va spune de ce a mintit si a denigrat. Toti cei prezenti atunci la scena cu pricina, scena ce a avut loc in hotelul Aurora din Mamaia, inca traiesc si isi si amintesc. Si poate ca si asteapta un raspuns.

Cum dl. Bjoza a aparut  la vechea dragoste, Antena 3, vorbind iarasi despre umilintele la care suntem supusi, tin sa ii confirm umilinta pe care o accepta si sa ii amintesc ca doar cei care nu au rezistat si au acceptat sa devina informatori ai Securitatii sau chiar au reusit sa intre in randurile PCR, s-au umilit mai mult de cat s-a umilit si se umileste domnia sa. Dar sa transferi umilinta asupra noastra, a tuturor, este inadmisibil. Nici eu si nici ceilalti, sper, nu ne simtim umiliti si nu putem sa fim umiliti de catre cei care, vremelnic conduc si hotarasc viata acestui popor. Daca un sistem “criminal si ilegitim”, cu toate structurile lui de forta, nu a reusit sa ne umileasca,  cum si cine sa ne umilesca acum? Actualii conducatori sau politicieni? Niste fiinte  impovarate de rolurile ce si le-au asumat si de prestatia ce o au? Si pentru ca nu demult v-am vazut si la RealitateaTV, unde ati declarat cu subiect si predicat ca in calitatea de Subsecretar si Secretar de stat, ca sunteti si una si alta, nu ati facut si nu puteti sa faceti nimic, confirmand ceea ce noi stim, trebuie sa recunosc  ca starea de umilinta vi se potriveste si ca nici in visele cele mai urate nu credeam sa vad un  presedinte al AFDPR de o asemenea factura. Parca erati frate cu interlocutorul Hoandra.  V-ati umilit acceptand sa faceti parte din trei guverne, acum al 4-lea, dintre care trei PSD-iste, urmase ale comunismului si securismului. Dar sa vi pe posturi TV, sa spui ca de luni de zile plangi pe la usa sefului, sa te primeasca, ca sa ii spui ce? Si cui? Pai dumneata ai fost membru al Guvernelor Ponta, Ciolos, Grindeanu, azi Tudose, subordonat direct Primului-Ministru, iar  in sarcinile de serviciu ai de rezolvat chiar problemele pe care le reclami pe la televiziuni. Nu ati citit ROF-ul, dle. Bjoza ? Pai daca seful nu va primeste si nu va puteti indeplinii sarcinile, ce rol aveti si dece nu va dati demisia? Nu stiti ca demisia este un act de onoare? Sau demisia este totdeauna valabila pentru altii si doar altii sunt lipsiti de onoare!  Cred ca v-ati dedulcit la cabinet, la secretara, la masina, la sofer, etc,  incat nu mai este nicio diferenta intre dvs. si PSD-istul Grindeanu sau oricare alt dedulcit la scaun.

Conform sesizarilor membrilor nostri, beneficiari ai DL 118/1990, la intrunirea din 23 martie 2017 am cerut sa interveniti si sa cereti guvernului din care faceti parte, sa respecte legea, respectiv art. 4, al. 3 din DL 118/1990, care spune ca indemnizatiile noastre se indexeaza anual, prin Hotarare de Guvern, odata cu indexarea pensiilor de asigurari sociale de stat. Raspunsul a fost stupefiant: ca nu este corect sa mai cerem indexarea conform legii, pentru ca indemnizatiile ne-au fost majorate cu doi ani in urma de Guvernul inegalabilului  Ponta! I-as propune colegului Sergiu Rizescu, c-are s-a grabit sa dea raspunsul in locul dlui. Bjoza, sa sugereze abrogarea prevederii din DL 118/1990, ca semn de prearecunostinta pentru marinimia conducatorilor iubiti. Dar pana atunci il invit pe dl. Bjoza sa citeasca in sarcinile de serviciu, respectiv, art. 4, lit. c si d din ROF-ul Secretariatului si sa afle ca acesta si este rolul domniei sale acolo, sa supervizeze  aplicarea prevederilor legale si sa monitorizeze respectarea drepturilor beneficiarilor dl 118/1990.

   Pe 23 aprilie, urmare a nestatutarei intruniri convocata pe 23 martie 2017, filiala Constanta a inaintat o adresa prin care v-a solicitat un draft al amendamentelor la DL 118/1990, pe care dl. Stanca ar fi trebuit sa il prezinte si am revenit asupra solicitarii de verificare a calitatii de fost detinut politic a dlui. Chitimia, care face parte atat din CND, cat si din CNC si asupra careia am declarat public ca am indoieli, dar desi sunt obligatii pe care le aveti, le indepliniti ca si pe cele de subsecretar-secretar de stat, asa cum v-ati ideplinit obligatia de a interveni pentru indexarea indemnizatiilor si cum le indeplinesc sefii dvs. fata de noi. Nu v-ati simtit obligat sa ne onorati cu niciun raspuns, dle. presedinte al AFDPR! Ce pretentii sa mai avem de la un politician aflat vremelnic la carma unei institutii?

Asa cum banuiam, copii de fosti detinuti politic care au depus doasare pentru promisiuni mincinoase, au inceput sa vina si sa ne intrebe ce am facut cu dosarele lor si pe buna dreptate, unii chiar sa ne apostrofeze ca nu s-a facut nimic. Si nu avem ce sa le spunem, dar ii vom trimite la dl. Bjoza sa ii lamureasca. Poate ca le va spune ca tot filiala Constanta este vinovata. Speram ca la Congresul ce s-ar putea sa aiba loc undeva, candva,  sa nu se vina iarasi cu ciorbe reincalzite, cum ar fi amendamentele la DL 118/1990 privind urmasii sau cu decedatul PLx 244/2011, ca sa nu mai vorbim de rusinosul si umilitorul PLx 111/2016, initiat de indivizi precum fostul senator Hasoti. care a facut din initiativa un amestec de fapte si persoane, in care a inclus tot ce se putea include, toate rudele si cunostintele pana la gradul II, care i-au cerut sa nu fie uitate, multi, poate fosti activisti, securisti, militieni sau alte cele si care au si inceput sa cerceteze daca bunicii lor nu au facut cel putin armata la “stai ca dau”, ca sa se bucure si ei de cativa euroi, acolo. Scandalos si jenant proiect! Dar bine ca Guvernul i-a dat aviz negativ. Ca si celuilalt.

Este un adevarat asalt al infractorilor si al penalilor asupra justitiei. Acestia dispun de un arsenal propagandistic si de manipulare disproportinat fata de cei care incearca sa le tina piept. Institutii precum ANI, CNA, Avocatul Poporului, CCR, au fost ori anihilate ori ingenunchiate. Daca intrebi oricare dindre fostii detinuti politic din conducerea AFDPR de ce a fost condamnat si ce a vrut, fiecare o sa-ti spuna ca s-a ridicat impotriva comunismului si ca lupta pentru un stat de drept si pentru democratie. Asa sa fie? Ati mai auzit de vreo luiare de pozitie a AFDPR fata de un abuz al puterii sau de alunecarea vreunui partid sau a vreunei persoane politice spre acte sau atitudini care sa aduca atingere democratiei? Mai este AFDPR  borna 0 a luptei pentru libertate si democratie? De cate ori a protestat sau s-a manifestat in ultimii aproape 10 ani impotriva abuzurilor, derapajelor sau atacurilor asupra unor institutii sau personalitati? 

 

 

GRESELI SI MISTIFICARI

    Ziua de 17 iunie 2017 a fost si va ramane pentru mine o zi memorabila. Doar la sfintire, pe 29 septembrie 2000 a mai fost atata lume la Monumwntul Memorial Poarta Alba, dar niciodata atatea fete bisericesti. Poate ca asa ar fi trebuit sa fie in fiecare an de la sfintire si pana acum. Dar este bine si de acum. Numai sa fie.

Cred, ca noi, trebuie sa avem curajul in orice imprejurare si sa spunem lucrurile, faptele si tot ce a fost si ce este, fara greseli si fara retineri sau mistificari. Altfel, nu vindecam nici timpul si nici pe noi nu ne vindecam.

La conferinta de la manastirea Galesu, cu care s-a incheiat procesiunea din 17 iunie 2017, la care nu am participat, au fost interlocutori care ori au furnizat anumite date inexacte, ori au creat confuzie in enuntarea unor date istorice. Daca nu chiar mai grav.

Dl. Marius Oprea, punand in antiteza tratamentul de care se bucura fostii ofiteri de Securitate, fata de victimile lor, a produs cateva inexactitati. Referindu-se la numarul beneficiarilor DL 118/1990, in viata, a vorbit de “40.000 de  detinuti in lagare, inchisori sau fosti deportati, in fiecare luna murind cate 200 dintre ei”. Trebuie sa fac precizarea, importanta si veti citi dece, ca din cei 40.000, mai mult de jumatate sunt urmasi, in acceptiunea DL 118/1990 urmas fiind doar sotul sau sotia supravietuitoare, nu fosti detinuti politic sau stramutati. Numarul fostilor detinuti politic in viata este de aproximativ 2500, lor adaugandu-li-se un numar restrans de prizonieri de razboi. Restul, pana la aproximativ 40.000 find format din copii de stramutati, nascuti inaintea stramutarii cu parintii lor sau nascuti in perioada de stramutare a parintilor. Urmasul, beneficiaza incepand cu 1 iulie 2015, de o indemnizatie fixa de 400 lei pe luna, indiferent daca sotul decedat a fost detinut, stramutat, prizonier si indiferent de perioada de detentie, stramutare, prizonierat. Rata mortalitatii este de aproximativ 400 de beneficiari pe luna, cu tendinta de accelerare datorita varstei si problemelor de sanatate ale celor in viata. Este important ca datele sa fie corecte, pentru ca cititorul sa isi faca o imagine corecta, dar si pentru ca din tratarea incorecta a datelor privind beneficiarii DL 118/1990 in viata, s-a ajuns la situatia ca initiative legislative sa fie  avizate negativ de guvernele care s-au perindat la conducerea tarii din 1990 si pana acum, datorita raportarii noastre la numarul statistic si nu la structura celor care sunt beneficiari ai DL 118/1990. Ultimul exemplu fiind avizele negative ale guvernelor din 2016 si 2017, la doua initiative legislative de amendare a Legii 221/2009, privind daunele morale: respectiv PLx 244/2011 si PLx 111/2016.

Dl. Adrian Nicolae Petcu, cercetator in cadrul CNSAS, face  afirmatii  menite sa creeze cel putin confuzii auditorului si cititorului, daca nu mai mult. Vorbind despre fostii detinuti politic din lagarele de munca la Canal, face afirmatia ca: “Detinutii din lagarele de munca ale Canalului Dunare – Marea Neagra au fost, in primul rand, legionari si cei pe care regimul ii considera legionari”.   Acest “in primul rand” induce auditoriul si cititorul pe un taram cel putin  confuz. Ce sa credem, ca toti detinutii politic dusi la munca pe Canal au fost mai intai legionari, dupa care au devenit taranisti, liberali sau neinrolati politic? Sau ca pe Canal au fost numai legionari? .Oricare ar fi raspunsul, ar duce la o mistificare a adevarului care,  facuta cu greutatea unui istoric, cercetatator la CNSAS, poate fi luata ca adevar. Dar este si o ofensa adusa celorlati detinuti politic, nelegionari, care au fost majoritari. Acelasi lucru il face dl. Adrian Nicolae Petcu referindu-se la grupurile de rezistenta armata anticomunista, pe care le confisca si le atribuie legionarilor.

Pe Canal, majoritatea a fost formata din tarani care se opuneau colectivizarii si care nu aveau nimic comun cu ideologia legionara, din oameni de alte ocupatii si profesii, neinrolati politic, dar si din taranisti si liberali, in numar destul de mare. Legionarii au fost in numar mai mic si incarcerati separat. Doar cei adusi de la reeducare de la Pitesti au fost imprastiati prin lagare de munca alaturi de celelalte categorii de detinuti politic. Nu am fost pe Canal, pentru ca arestarea mea s-a produs mai tarziu, dar am avut multi prieteni care fusesera in lagarele de munca ale Canalului si cu care am stat ulterior in inchisori si in alte lagare de munca si cu care am fost in foarte bune relatii si dupa 1989. Cat priveste Ordinul nr. 5/1948, cred ca se refera la valul de arestare a legionarilor dupa ce in mod unilateral, comunistii au denuntat pactul de negresiune incheiat intre legionari si comunisti in 1945.

Am stat in inchisoare si am avut prieteni detinuti care au facut parte din grupurile de rezistenta anticomunista din toate zonele tarii. Si confiscarea acestei forme de rezistenta in favoarea legionarilor este o mistificare a adevarului si o ofensa adusa celor care nu au facut parte din miscarile legionare si care au fost majoritari. De fapt, acolo nu erau nici legionari si nici altfel: toti erau luptatori anticomunisti.  Nici in Dobrogea cei care au facut parte din miscarea de rezistenta anticomunista nu au fost in totalitate de factura legionara.

Sa nu mistificam adevarul, indiferent de loc si de imprejurare, chiar daca ne doare cand il spunem, altfel nu ne vindecam. Destul ni l-au mistificat comunistii aproape o jumatate de secol.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

PROCESIUNEA

In cadrul manifestarilor “Aparatorii Ortodoxiei intre Dunare si Mare in timpul comunismului“, desfasurata sub egida Arhiepiscopiei Tomisului, a Asociatiei Fostilor Detinuti Politic din Romania, Fil. Constanta si a ISJ Constanta, astazi, sub titlul “Calea marturisitorilor romani“, in organizarea Arhiepiscopiei Tomisului, cu participarea Asociatiei Fostilor Detinuti Politic din Romania, Fil. Constanta, a avu loc un eveniment ce a debutat, pentru prima data de la sfintire,  cu o slujba de pomenire si de cinstire la Monumentul Memorial Poarta Alba, ridicat de noi in memoria detinutilor politic exterminati de regimul comunist din Romania, la lucrarile Canalului Dunare – Marea Neagra, in anii 1950 – 1953. Slujba a fost oficiata de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si de un sobor de preoti din tot judetul. Au fost prezente  maicute sosite de la manastiri din alte judete si peste 300 de enoriasi sositi cu autocare, microbuze sau autoturisme personale. Au tinut scurte alocutiuni IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, dl. Marius Oprea, cercetator in cadrul IICCMER si subsemnatul, autor moral al ridicarii monumentului si care, alaturi de membri filialei, a facut posibila existenta si dainuirea  lui.  Surpriza placuta, laudabila si de satisfactie pentru considerarea peste ani a importantei si a semnificatiei monumentului ridicat de noi, a fost ca IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a garantat ca procesiunea de astazi va deveni o permanenta si ca ea se va desfasura in fiecare an, asa cum, in fiecare an, de Inaltarea Domnului, se desfasoara slujba de pomenire si de cinstire a memoriei lor. Si nu am niciun motiv sa nu imi exprim satisfactia sau sa pun la indoiala angajamentul luat. Dupa slujba de la monument s-a plecat in procesiune, pe jos, pana la manastirea Galesu, unde a avut loc o noua slujba si un praznic oferit de manastire. A urmat o masa rotunda cu tema “In cautarea poporului pierdut”, la care, starea de sanatate nu mi-a mai permis sa fiu parte. In numele fratilor mei si in memoria celor pentru care a fost ridicat monumentul, imi exprim multumirea fata de toti participantii la procesiune si fata de  slujitorii Bisericii, ca si-au facut datoria. Pentru Ionut Druche, din partea Arhiepiscopiei Tomisului, sufletul si motorul actiunii, am toata admiratia si il felicit pentru efortul si pentru interesul cu care s-a ocupat de tot.

Aspecte de la slujba de la monument si de la manastirea Galesu.

s

 

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic si parte a actiunii.

PREMIEREA

Astazi a avut loc festivitatea de premiere a elevilor care au participat la concursul de desene “Apărători ai Ortodoxiei intre Dunare si Mare in timpul comunismului”. Evenimentul a fost patronat de Arhiepiscopia Tomisului, umpreuna cu Asociatia Fostilor Detinuti Politic Fil. Constanta si Inspectoratul Scolar Judetean Constanta. AFDPR Fil. Constanta a contribuit la  premieri si a acordat din partea filialei premiul special. Premul I a fost castigat de Țuțuianu Nina Corina din clasa a XI-a, de la Colegiul Național de Arte “Regina Maria” din Constanta. Evenimentul a fost neasteptat de reusit, iar elevii m-au impresionat si m-au surprins prin talent, imaginatie si cunostinte despre ororile comunismului. Din partea asociatiei au mai participat dna. av. Marioara Ionescu, dna. Maria Constantin  si fica, av. Luana, totdeauna langa asociatie, dl. Mihai Enescu, dl. Nicolae Trandafir si dl. Aurel Seitan..

Aspecte de la premiere

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.

IN TARMAC

   Varsta celor  care vor face obiectul comentariului meu, ar trebui sa nu ma faca sa cred ca virusul nevindecabil pe care l-a transmis carnetul rosu de membru PCR, ar fi avut efect asupra lor. Exceptie dl. Senator Moga, care nascut fiind in 1952, ar fi avut timp sa se infesteze. Dar cum niciunul nu are un CV publicat, desi functiile pe care le ocupa i-ar fi obligat, ma duc la suspiciunea ca au ceva de ascuns din trecutul lor si ca daca nu ei, atunci familia ar fi putut sa fie purtatoarea virusului rosu , un virus fara leac  si care se transmite si urmasilor.

     Dl. Senator Nicolae Moga, primul in tarmac, are un fel de CV care incepe cu ceea ce a facut in ultimii 5(cinci) ani., Va spune ceva asta? Nu stim nimic despre activitatea PCR-ista a domniei sale, daca a avut sau nu si nici ca dupa decembrie 1989 a fost mai intai liberal si apoi social-democrat. Eu l-am cunoscut ca liberal si trebuie sa recunosc ca totdeauna, in putinele ocazii cand ne-am intalnit, fata de mine a fost cat se poate de atent si de respectuos. Asa a fost si anul trecut, inainte de alegeri, cand m-am hotarat sa il abordez. A fost cat se poate de amabil si plin de aceleasi respect, ca m-am mirat si chiar mi-am facut reprosuri ca am atitudini si idei preconcepute. Dar dl. Moga a avut grija sa imi spulbere remuscarile si s-a dovedit acelasi politician balcanic, postdecembrist. Problema pentru care il abordasem nu era una personala. Stiu ca dl. Senator Moga este si revolutionar, ca daca nu ma insel, terenul din Mamaia l-a obtinut, ca drept de revolutionar. Eu nu sunt. In schimb sunt fost detinut politic. Anticomunist, nu din aia tip Nastase, Voiculescu, etc. Daca dl. Moga este revolutionar, dupa moartea domniei sale, ca nu este nemuritor, sotia, daca va trai, va fi urmas de revolutionar cu o indemnizatie de 1,10% din salariu mediu brut pe economie. Adica, la nivelul de acum, cu ceva in jur de 3400 de RON.  Daca sotia mea va trai dupa mine, va fi si ea urmasa de fost detinut politic, dar ea  va avea o indemnizatie fixa de 400 de RON, chiar daca este urmasa unui fost detinut politic cu 5(cinci) ani de detentie si 2(doi) ani si 5(cinci) luni de domiciliu fortat. Pai e drept? Asta il rugasem, printre altele, pe dl. Moga, sa corecteze  printr-o initiative legislativa o anomalie care dainuie de aproape 27 de ani si care priveste toata categoria de beneficiar inca in viata ai DL 118/1990. Mai rugasem si pe altii inainte. Si la fel imi promisesera si ma asigurasera ca vor face demersurile necesare. Dar stiti ce cred? Ca toti promit si pe urma zic: ce mai tot vor si astia? E!!!!  Altfel stau lucrurile cand este vorba de ei: salarii, indemnizatii peste pensii si ce se mai poate!

     Domnul Primar Decebal Fagadau, urmatorul in tarmacul meu, avea 15 ani in 1989, dar nu se deosebeste cu nimic in atitudinea fata de fostii detinuti politic de aceea a inaintasilor lui, fosti edili ai orasului.   O delegatie a Asociatiei Fostilor Detinuti Politic, Fil. Constanta, din care nu am facut parte, pentru ca starea de sanatate nu mi-a permis, dupa lungi asteptari a fost primita de domnia sa, dar din tot ceea ce am solicitat, toate rezolvabile, cu bunavointa, nu s-a rezolvat nimic. Drept care, pe 23 martie 2017, deci acum aproape doua luni si jumatate, am inaintat o alta adresa oficiala, prin care am solicitat o alta audienta. Dl. Primar nu numai ca nu ne-a acordat audienta, dar nu a respectat  nici legea. Conform OG 27/2002, actualizata, avea obligatia ca in 30 de zile sa ne onoreze cel putin cu un raspuns. Sa mearga si domnia sa pe principuiul “legea sun eu”? Si mai comentam candva ca o eventuala prezenta a domniei sale in sediul nostru, inchiriat din privat, nu oferit de primarie, nu i-ar produce niciun prejudiciu. S-ar convinge, poate, ca nu am fost si nu suntem dusmani ai poporului. Totusi, dle. Primar Decebal Fagadau, sper sa ne primiti in curand la o discutie, de lucru, pentru ca noi facem parte din categoria celor peste care, daca trece timpul, raman probleme nerezolvate. Nu v-am deranja daca rezolvarea unor probleme ale nostre, ca asociatie, nu ca indivizi, nu ar depinde de dvs. ca primar, nu ca persoana fizica.

     Si daca fara sa rezolve nimic si dupa lungi asteptari, dl. Primar Decebal Fagadau ne-a primit totusi, nu acelasi lucru s-a intamplat cu dl. Horia Tutuianu, Presedintele CJ Constanta. Nici domnia sa nu are un CV, desi este obligat si nu inteleg ce ar avea de ascuns, pentru ca in 1989 avea 13 ani si nu putea sa fie contaminat. Doar daca are virusul in AND, ca un amic asa mi-a spus, ca virusul rosu este nevindecabil si ca daca exista in familie, face parte din AND. Sper sa il fereasca Dumnezeu pe dl Tutuianu. Dar si domniei sale, pe data de 23 martie 2017 i-am trimis o adresa oficiala, la care ne-a si confirmat primirea, dar nu si vreun raspuns ca ar putea sau nu sa isi rezerve timp pentru o intalnire cu o delegatie a asociatiei, chiar daca si pe domnia sa, OG 27/2002 il obliga sa ne dea un raspuns. Se vede ca si in CJ functioneaza principiul “legea suntem noi” sau cel putin este selectiva: nu toti merita un raspuns. Printre cei nemerituosi se vede ca figuram si noi.

     Prin atitudinea ce o au, atat dl. Senator Nicolae Moga, dl. Primar Decebal   Fagadau, cat si dl Presedinte al CJ, Horia Tutuianu, fac parte dintre cei care neaga crimele comunismului sau le considera justificate. 

     Si mai este ceva: sa nu credeti ca voi inceta sa uzez de orice mijloc decent  ca sa obtin intrevederea si fata de altii care se plang ca se simt umiliti, eu nu ma simt umilit, pentru ca nu puteti. Sunt doar sictirit.

     Si daca trei din tarmac sunt din PSD si unii ar fi tentati sa dea vina pe culoarea lor  politica, cei care urmeaza sa ii scot din tarmac sunt din PNL, dar nu se deosebesc cu nimic de primii. Primul lucru pe care il au in comun este lipsa unui CV, ca te intrebi: ce or avea de ascuns oamenii astia din trecutul lor? Si nici comportamentul fata de un trecut despre care, cel putin dupa firma daca ii intrebi de trecut, iti vor spune ca sunt legati prin istoria partidului din care fac parte, asa cum sunt legati de iluminatii lor exterminati in inchisorile sau lagarele de munca comuniste, dar cu care nu au nimic in comun. Sau cel mult, cat a avut Tatarascu si acum, Tariceanu.

    In anii 1991, 1992, filiala Constanta a fostilor detinuti politic a intreprins o actiune de identificare si de extragere din evidentele de stare civila a localitatilor limitrofe Canalului Dunare-Marea Neagra-Midia- Navodari,  a fostilor detinuti politic exterminati de regimul communist la lucrarile canalului si ale caror decese au fost declarate. Din pacate, au existat si localitati care au refuzat sa ne furnizeze date referitoare la fostii detinuti politic exterminate pe Canal si inregistrati in evidentele lor de stare civila, pentru ca atat la conducerea primariilor respectivelor localitati, cat si functionarii acestora, veneau din vechile structuri si vedeau in fostii detinuti politic, vii sau mori, tot dusmani ai poporului.     Una dintre localitatile importante care nu ne-a furnizat asemenea date, a fost si a ramas Cernavoda, indiferent de culoarea politica a primarului, de unde deducem ca in primul rand functionarii au ramas aceeasi sau sunt instruiti de cei vechi, iar primarii, indiferent de culoare politica, daca nu este vorba de rea vointa, atunci semneaza ca primarii.

     In 2013, neinvitat, am avut prezenta in sediul nostru a fostului primar PNL, dl. Hansa, caruia, i-am adus la cunostinta ca nu avem evidenta fostilor detinuti politic exterminati in lagarele de munca de pe raza orasului(Colombia, Saligny),si am dori evideta celor inregistrati in evidentele de stare civila ale orasului. Dl. Hansa m-a asigurat ca imi va pune la dispozitie o lista cu totalitatea lor, dar trebuia sa fac o adresa oficiala in acest sens. Lucru pe care l-am si facut, numai ca, dupa un timp destul de lung am primit o adresa, semnata chiar de dl. Hansa, prin care mi se comunica, ca in baza art. 70, din Legea 119/1996, nu ni se puteau furniza date de stare civila. Nu ne-a scris ca nu existau asemenea date, pentru ca un an mai tarziu, de Inaltare, listele au fost chiar  afisate public, iar eu, nu de la Primaria Cernavoda, am  intrat in posesia unui fisier cu datele fostilor detinuti politic exterminati in anii 1950 – 1953, la lucrarile canalului si inregistrati la Primaria Cernavoda. Dar calculatorul ne-a fost furat si din cauza lipsei mele de prevedere privind dublarea fisierului pe un alt suport, am pierdut fisierul. Si pentru ca langa Monumentl Memorial Poarta Alba intentionam sa construim un muzeu al ororilor ce au avut loc pe Canal, unde fiecare lagar de munca sa aiba propriul sector cu numele celor exterminati, sectorul cu cei din lagarul Colombia si Saligny va avea cel mult precizarea ca tovarasii de la primaria Cernavoda au negat ca pe raza orasului lor comunismul ar fi  comis crime.

     Am revenit cu o adresa sperand ca noul primar, dl. Negoita, tot PNL si tot fara CV, s-ar putea sa fie, totusi, mai liberal in gandire si in simtire. Este adevarat ca fata de PSD-isti, ne-a raspuns la adresa. Adica a respectat legea, dar raspunsul…………

     Mai intai, in adresa ni se raspunde ca “Starea civila a orasului Cernavoda nu detine informatii care sa ateste statutul de detinut politic a vreunei personae decedate………”.

    Sa razi sau sa plangi? Tovarasii de la Primaria Cernavoda nu au aflat ca in RPR nu existau  “detinuti politic”, ci numai “dusmani ai poporului”, mai mari sau mai mici, unii internati chiar in lagarul de munca numit Colombia, de pe teritoriul orasului, iar decesul lor era declarat de MAI, pentru ca fiecare lagar de munca purta un numar de Unitate Militara, dar locul decesului era Colombia sau Saligny sau alt lagar de munca.

     In final, dl. Primar Negoita a semnat o adresa de raspuns in care este invocat si art. 70 din Legea 119/1996.

      O alta negare a crimelor comunismului.

     Un alt caz interesant, tot primar PNL, este dl. Vasile Delicoti, pe care nici nu-l pot suspecta de virusare cu virusul carnetului rosu, pentru ca nici domnia sa nu are un CV, cel putin sa ma orientez dupa varsta sau dupa descendenta, dar nici nu-l pot scuti de suspiciune, cu atat mai mult, cu cat prin atitudinea pe care a avut-o si pe care o are fata de Monumentul Memorial Poarta Alba, simbol al respectului pentru valorile neamului exterminate de sistemul communist la lucrarile Canalului Dunarea- Marea Neagra – Midia – Navodari in anii 1950 – 1953 si dovada a ororilor comunismului si care, dup ace a fost ridicat prin stradania Asociatiei Fostilor Detinuti Politic Fil. Constanta si printr-un Protocol a fost predat si a devenit obiectiv al comunei, la putin dupa ce Dl. Vasile Delicoti a fost ales primar, a comis un act de negare a crimelor comunismului prin incalcarea unilaterala a Protocolului si prin desfacerea contractelor de munca personalului care se ocupa de indrumare, de paza si de intretinerea lui. De atunci, din iunie 2010, noi, membri filialei Constanta ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politic suntem cei care sustinem cheltuielile pentru indrumare, paza si intretinerea monumentului.

     De altfel, daca aveti curiozitatea sa intrati pe site-ul de prezentare a comunei Poarta Alba, la capitolul obiective  turistice veti  gasi precizarea  “Monumentul fostilor detinuti politic”. Precizarea denota lipsa de respect pentru semnificatia monumentului, care si justifica atitudinea fata de el. Ce intelege cititorul? Ca este un monument al nostru, al fostilor detinuti politic, nu un monument ridicat pentru cinstirea memoriei detinutilor politic, eroi ai neamului, exterminati de regimul communist in anii 1950 – 1953, la lucrarile canalului, pentru ca si-au iubit neamul si tara si credinta si cu pretul vietii lor au tinut treaza speranta in libertate si i-au salvat demnitatea. Nimic din care sa reiasa ca de fapt, monumental figureaza ca obiectiv al comunei, eventual cand, pentru ce si pentru cine a fost ridicat si ce simbolizeaza. Si poate ca ar fi starnit curiozitatea unor cititori.

     Si iata cum, trei autoritati, din partied diferite, se aseamana pana la contopire. Toti au acelasi respect fata de trecut; toti, prin atitudine si comportament neaga crimele comunismului; toti cred ca odata alesi ajung deasupra legilor si ca pot sa incalce legi si reguli, scrise sau nescrise si toti isi ascund trecutul.

Postat de Paul Andreescu, fost detinut politic.